Cod galben

Ploua-n Bucuresti.

De frica apei, pacatele navalesc in gurile de canal.

Loviti de umbrele copacii plang.

In ochiurile de apa, buzele tale par tremuratoare.

Sarada noastra, ia forme geometrice,

cu fiecare picatura desprinsa.

Ploua-n oras. Si-n noi.

Respiri greu si-ti simt venele pulsand.

Te-ncrunti si taci.

(E-n regula. In ploaie, poti sa plangi caci nu te vede nimeni.)

Ploua-n Bucuresti.

Amurg

Cerul deschis, iveste paginile universului.

Atunci cand iti acoperi un ochi, iti par mai mare?

Luminitele nanosecundare, ce-ti apar atunci,

Cand, lenes, iti hranesti irisul cu lumina,

Se cern in aer.

Retusuri. 

Zici ca totu-n jurul nostru e o pictura hip

In care romantic ne imbratisam tatuajele colorate pe niste cearceafuri murdare de macarons Madame Lucie.

Conductor de frumos, ne purtam electricitatile

Pe unde vopsite cu bautura, fum si poezie.

Facem tripuri, in salturi repezi ca partile razei de lumina

Ce-mi cade acum pe masa.

Ideologic suntem parti fragile de propozitii cauzale, doldora de metafore.

Eliptice de predicat.