Ploua-n Bucuresti.
De frica apei, pacatele navalesc in gurile de canal.
Loviti de umbrele copacii plang.
In ochiurile de apa, buzele tale par tremuratoare.
Sarada noastra, ia forme geometrice,
cu fiecare picatura desprinsa.
Ploua-n oras. Si-n noi.
Respiri greu si-ti simt venele pulsand.
Te-ncrunti si taci.
(E-n regula. In ploaie, poti sa plangi caci nu te vede
nimeni.)
Ploua-n Bucuresti.
