Pollock-ian, asta ar fi cuvantul cel mai potrivit, pentru
a descrie diminetile cu tine.
Diminetile in care gospodinile insira pe culme prosoape
albe,
roz, galbene, multicolore, innecate in balsam cu miros de
lavanda.
Dimineti in care soarele se strecoara pe fereastra
noastra
si se baga intre noi in pat.
Diminetile in care ni se ard cearceafurile de atat dor.
Si noi lenevim printre cercuri de cafea, scrum de tigara
si resturi de chips-uri.
Filmul inca ruleaza, dar in cap ne suna hipstereala aia
de Crystal Castles cu a lor Affection cu tot.
Si da, tot pollock-iane as numi, fiecare moment in care
te dedai idioteniilor de la tv,
Cand imiti cu accentul tau pe jumatate moldovenesc,
fiecare crainic in parte.
Viata poate fi un vid alb, o coala neintinata, ceva nou,
curat nescris.
Cu tine fiecare perceptie capata dimensiuni hiperbolice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu