Vesmantul elefantilor

Pamantul nu mai are culoare.
 E doar un ochi urias de sare.
Pamantul nu mai are culoare
iar tu,
privesti cum se dezbraca elefantii de timp
si-si arunca pacatele in zari.
Le-aduni vestimentele pe brate.
Te acoperi cu pacatele lor
si pe usa din spatele ochilor tai
rasare indoiala.

Pamantul nu mai are culoare
iar tu
nu stii daca m-ai iubit vreodata.

Ruga

Am nevoie sa nu ma lasi singur.
Mi-e greu acoperamantul
si sufletul, un soare mocnind.

Am nevoie sa nu ma lasi singur
aidoma unei case parasite
in care nu adie vantul
de frica cerului ce plange.
E greu pamantul si marea
inca nu incepe.

Am nevoie sa nu ma lasi singur
asemenea unui copil
abandonat
unei tumori gigantice.

Din prea multa iubire IV

Noua ni se vor umple urechile pana la refuz

cu durerea pe care-o nastem

in fuga noastra de-a lungul

Caii Lactee

Ne vor astepta cu sete

in toate cinematografele

ce vor sa ne expuna

fragila tinere de mana

Dar noua,

ni se vor umple urechile de durere pana la refuz

si in fata noastra se topesc fluturii

de-o amara invidie.

Epitaful lui Ovidiu

Continui sa pierd in fata iubirii
si-mi spun ca toti ceilalti se mint
cu atatea sentimente, atatea poze cu ei
tinandu-se de mana,
in zecile de vacante.
Eu nu am nimic altceva
decat un blog
si un gand cu mine culcat
tinand o icoana cu maica domnului in mana
lipita cu o banda adeziva pe care scrie
crime scene: do not cross.

Eu pierd in fata iubirii.