marți, martie 09, 2010

Scris


Nu am mai scris de mult timp.

De foarte mult timp.

Daca incerc sa-mi reamintesc, chiar de cand ai izbit cheile in cosul de paie de langa usa. Inainte sa-mi spui ca te-ai indragostit. De noul tau coleg de munca. Cel venit din Franta intr-un fel de cultural exchange. Ce-si asorteaza mereu canadienele la manusi. Si vorbeste peltic, asa cum vorbeam si eu inainte sa te cunosc. Pana am vorbit limba comuna a iubirii.

Inainte sa-ti ceri mii de scuze. Si sa-mi spui ca voi fi bine. Si ca merit ceva mai bun. Ca e doar vina ta, nu a mea. Ca "what goes around, comes around". Ca, asa cum sufar eu, asa vei suferi si tu candva. Doar ca acum vei fi fericita.

Fericita.

Dar scriu acum. Dupa ceva timp. Daca stau bine sa ma gandesc nu dupa atat de mult timp, cat mi se pare. Ca doar usa s-a inchis in urma ta, acum 10 minute. Mi-ai spus ca ma vei suna cand vei ajunge la aeroport, inainte sa parasesti tara. Toate astea s-au intamplat acum cateva minute. Cateva minute.

Nu am mai scris de mult timp.

Dar scriu acum.