Daca ne avantam intr-un haotic dans pe zapada ar fi oare ceva mai cristalin decat tandemul picaturilor de ploaie? Intreaga noastra existenta s-ar reflecta in intunericul unor nori pacatosi.
Ar fi ca si cum ne-am gasi justificare in aberatiile zilnice ale unor angajati carora monotonia ca un ser indispensabil , le umple venele obosite. Dar tandemul nostru nu poate fi atat de anodin. Fiinta noastra inca necalibrata normelor sociale transcede mizantropia acestor mizerii comune. Tandemul nostru, pentru ca ne place sa il numim asa, desi ne referim la acea binecunoscuta dualitate, nu ar fi decat metoda noastra de aparare.
Ceata frustrarilor noastre nu ne-ar forma nimic mai prielnic decat aceasta carapace impermeabila existentei celorlalti. Ne-am putea in cazul acesta numi, tandem invincibil. Ca si cum tu-fetita invincibila si eu-poezia sufletului tau, am putea forma, aripile albinei ce zumzaie in departare, sau mirosul marii ce sfarteca smogul orasului.
„- Nu-i asa ca daca am survola gradinile Paradisului, acestea s-ar sufoca de invidie, la mirosul perfid al pielii tale?
-S-ar putea intampla la fel si cu tine, poezia sufletului meu. Daca s-ar ridica armata de zei sa imprastie blesteme in timp ce ii ademenesti cu ambrozia, nu te-ar vedea satenii ca o capetenie mai vrednica a primilor? Nu ar insemna asta ca am putea pune capat, numai cu existenta-ne, istoriei lumii?
-Existenta noastra ar fi, exclusiv, putere asupra-Le numai prin sfintenia uniunii noastre. Sa fie tandemul nostru marja de eroare provenita, normal, in orice sistem dorit infailibil. Am putea fi ca si dervisii rotitori, ce prind viata in poemele perfecte ale lui Rumi. Ca si cum tandemul nostru ar plonja frenetic in creatia persana :„ undeva afara, dincolo de ce bine si rau, exista un camp imens. Acolo ne vom intalni.”
-Se crucesc simbolurile la simpla afirmare a arogantei noastre. Sa fuga de sub atingerea noastra prejudecatile, normele si stupiditatea cotidiana. Caci suntem tandemul ideal. Cel invincibil”
„- Nu-i asa ca daca am survola gradinile Paradisului, acestea s-ar sufoca de invidie, la mirosul perfid al pielii tale?
-S-ar putea intampla la fel si cu tine, poezia sufletului meu. Daca s-ar ridica armata de zei sa imprastie blesteme in timp ce ii ademenesti cu ambrozia, nu te-ar vedea satenii ca o capetenie mai vrednica a primilor? Nu ar insemna asta ca am putea pune capat, numai cu existenta-ne, istoriei lumii?
-Existenta noastra ar fi, exclusiv, putere asupra-Le numai prin sfintenia uniunii noastre. Sa fie tandemul nostru marja de eroare provenita, normal, in orice sistem dorit infailibil. Am putea fi ca si dervisii rotitori, ce prind viata in poemele perfecte ale lui Rumi. Ca si cum tandemul nostru ar plonja frenetic in creatia persana :„ undeva afara, dincolo de ce bine si rau, exista un camp imens. Acolo ne vom intalni.”
-Se crucesc simbolurile la simpla afirmare a arogantei noastre. Sa fuga de sub atingerea noastra prejudecatile, normele si stupiditatea cotidiana. Caci suntem tandemul ideal. Cel invincibil”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu