Soapte rosii
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Ma imbrac zi de zi cu fum , cu mocnet de cadavre si miros scarbos de matraguna.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie.
Pentru a-ti desena pe gura, pe sani si pe pantece, sine ferate de rosu, pe care sa stationeze, intr-un tren comunist, pasiunea mea. Frustrarile-mi cad in cutia de vopsea si se intorc albe, ca un vis de vara ce se pierde lacom in parchetul negru. Cu miros de lac. Ca si clapele pianului. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie ca intr-un razboi stupid si utopic de vise. Visele fara un pic de utopie in ele, nu sunt vise. Sfintenia mirului imprastiat in garsoniera se pierde in mizantropia fumului de tigara ce-mi ingalbeneste florile.
La fel ca si tine, soaptele rosii, sunt efemere. Apar la intretaierea miseleasca a ratiunii cu emotiile si-si cauta adapostul in carcase proaspete de oase. La fel ca si sideful pielii tale, soaptele rosii, sunt masinarii indestructibile de ucis simturile... Sunteti inseparabile. Tu si soaptele rosii. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie in speranta ca voi putea fi confundat intr-o zi cu canaful ce-ti gatuie incheietura mainii stangi. Sau cu rujul care-ti acopera zi de zi buzele, ca un ocean stelar de furie.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Intr-o soapta ale carei urme sa fie ate pe care Destinul sa le manuie cu dibacie pentru a ma conduce spre tine.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Ma imbrac zi de zi cu fum , cu mocnet de cadavre si miros scarbos de matraguna.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie.
Pentru a-ti desena pe gura, pe sani si pe pantece, sine ferate de rosu, pe care sa stationeze, intr-un tren comunist, pasiunea mea. Frustrarile-mi cad in cutia de vopsea si se intorc albe, ca un vis de vara ce se pierde lacom in parchetul negru. Cu miros de lac. Ca si clapele pianului. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie ca intr-un razboi stupid si utopic de vise. Visele fara un pic de utopie in ele, nu sunt vise. Sfintenia mirului imprastiat in garsoniera se pierde in mizantropia fumului de tigara ce-mi ingalbeneste florile.
La fel ca si tine, soaptele rosii, sunt efemere. Apar la intretaierea miseleasca a ratiunii cu emotiile si-si cauta adapostul in carcase proaspete de oase. La fel ca si sideful pielii tale, soaptele rosii, sunt masinarii indestructibile de ucis simturile... Sunteti inseparabile. Tu si soaptele rosii. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie in speranta ca voi putea fi confundat intr-o zi cu canaful ce-ti gatuie incheietura mainii stangi. Sau cu rujul care-ti acopera zi de zi buzele, ca un ocean stelar de furie.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Intr-o soapta ale carei urme sa fie ate pe care Destinul sa le manuie cu dibacie pentru a ma conduce spre tine.
Un comentariu:
maaaaaaaaaaaaa tu ai timp de blog...da sa dai si la noi un mail nu ai timp....ce ommmmmm...nu am mai vazut asa ceva....>:P...tu te mai iubesc!!!!
Trimiteți un comentariu