Vaduv

Sa pleci?
De ce?
Ma parasesti pe mine
Desi am fost casa saruturilor tale
Adapostul secretelor
Perna si lenjeria ta
Parfumul cu care te trezeai dimineata si care-ti staruia pe piele mereu
Pleci
Ma parasesti
Ma lasi
Vaduv.
Vaduv de lume.

Tandem invincibil

Daca ne avantam intr-un haotic dans pe zapada ar fi oare ceva mai cristalin decat tandemul picaturilor de ploaie? Intreaga noastra existenta s-ar reflecta in intunericul unor nori pacatosi.

Ar fi ca si cum ne-am gasi justificare in aberatiile zilnice ale unor angajati carora monotonia ca un ser indispensabil , le umple venele obosite. Dar tandemul nostru nu poate fi atat de anodin. Fiinta noastra inca necalibrata normelor sociale transcede mizantropia acestor mizerii comune. Tandemul nostru, pentru ca ne place sa il numim asa, desi ne referim la acea binecunoscuta dualitate, nu ar fi decat metoda noastra de aparare.

Ceata frustrarilor noastre nu ne-ar forma nimic mai prielnic decat aceasta carapace impermeabila existentei celorlalti. Ne-am putea in cazul acesta numi, tandem invincibil. Ca si cum tu-fetita invincibila si eu-poezia sufletului tau, am putea forma, aripile albinei ce zumzaie in departare, sau mirosul marii ce sfarteca smogul orasului.
„- Nu-i asa ca daca am survola gradinile Paradisului, acestea s-ar sufoca de invidie, la mirosul perfid al pielii tale?
-S-ar putea intampla la fel si cu tine, poezia sufletului meu. Daca s-ar ridica armata de zei sa imprastie blesteme in timp ce ii ademenesti cu ambrozia, nu te-ar vedea satenii ca o capetenie mai vrednica a primilor? Nu ar insemna asta ca am putea pune capat, numai cu existenta-ne, istoriei lumii?
-Existenta noastra ar fi, exclusiv, putere asupra-Le numai prin sfintenia uniunii noastre. Sa fie tandemul nostru marja de eroare provenita, normal, in orice sistem dorit infailibil. Am putea fi ca si dervisii rotitori, ce prind viata in poemele perfecte ale lui Rumi. Ca si cum tandemul nostru ar plonja frenetic in creatia persana :„ undeva afara, dincolo de ce bine si rau, exista un camp imens. Acolo ne vom intalni.”
-Se crucesc simbolurile la simpla afirmare a arogantei noastre. Sa fuga de sub atingerea noastra prejudecatile, normele si stupiditatea cotidiana. Caci suntem tandemul ideal. Cel invincibil”

Won't care less

It's all black and white, it's all colourless.
I left my thoughts on the bookstand.
It's silence in me. It's filled with emptiness. My lips are drowned in a stupid anthem: "there's nothing worse than a shitty thruth".
I take my ring off the finger. If i throw it will it reach to you? Probably not, considering my physical power: and if I put it back will you understand why I've done it?
Probably not. Again. So i stop wondering myself.
I swallow back my thoughts and put the anthem on the bookstand.
I'll go to sleep, I'll fill my emptiness with dreams.

Octombrie

E noapte-n noi.

Ne marginesc oglinzile.

Ne tinem atingerile ascunse sub snurul papucilor.

E totul trist, totul posac.

Iti simt respiratia-n podul palmei

Te tin strans, cat mai strans.

Sa nu te scap, sa nu ma scap

Nu tipa.

Nu geme, ca se risipesc scarile

Si vom cadea.

Contradictie

Liniste.

Pentru cateva secunde fac liniste in mine. Imi umplu mainile cu nisip verde. Ma intind pe pamant sa ascult iarba. Cativa pasi de deget mai incolo, un greier canta A ton etoile unei gargarite. Furnicile isi fac casa sub tastatura monstrului tehnologic de langa copac. Imi plac norii. Ii privesc cum isi povestesc unul altuia despre lipsa de punctualitate a Soarelui. Vor trebui si azi sa munceasca cateva ore peste program.

"-Ca de obicei!"-a zis unul dintre ei.

Imi aprind lenes o tigara. La fel de lenes ca si atunci cand te vazusem prima data. De fapt la fel de lenes ca intotdeauna. Incep sa fac castele din fum de tigara. Inalt un turn triumfator, un turn rece, un turn singur. Un fluture de matase invita vantul sa-si gaseasca acoperisul in castel. Cu un murmur citadin, observ cum mina creionului meu o ia la sanatoasa. La parau. Sa se spele. Imi place linistea. Imi place linsitea mea, imi plac norii si imi place sa scriu.Semnat:Omida Galbena

Eye Witness Manager Romania,

Nowhere place, Number Non Existant.

Empty recycle bin?

Stiai cum ai aparut? Ai aparut suav, cu o privire,cu o atingere,cu un gest controlat,cu o inocenta simulata. A urmat un click dreapta/new/folder. Asa! Sa ai locul tau. Acel loc pe care il ai pana si astazi in mine. Am fost si inca sunt un egoist. Te-am transformat in zipped file. Asa ca mi-ai devenit secret. Unul criptat intr-un folder. Unul pe care nu l-am dat la share. Si-ti dadeam zilnic extract all. Sa mi se salveze pe desktop zambetul tau. Acel zambet pe care l-am crezut mereu al meu. Dar nu a fost niciodata. Asa ca mi-a fost mai usor sa dau un rename folder-ului. Sa-l numesc "sugestiv" R.A.D.A.M. Dar in graba acelui zambet ce nu-mi apartinea am apasat f5. Si m-am trezit la realitate. Asa ca am optat pentru delete. Era sigura modalitate de a scapa de tine din moment ce nu te pot uita.

Asa ca acum nu esti nimic altceva decat un folder criptat din Recycle Bin.

Write down

Write down...write down lil' pencil all my thoughts...write them down...colour my love in black ink...draw wings to my immortal..define me! Write my name...learn it by heart...and when you'll feel sober..throw it in the wind...shoot me with darkness...conquer me with the words i live through!
Hide the sparkles of my eyes...cut my skin off...write on me lil' pencil...write on my my suffering...the only way i can discover myself.....give a sense to my life...write it down pencil..transforme me...transforme me in words...in the words i want to say.

Soapte rosii

Soapte rosii
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Ma imbrac zi de zi cu fum , cu mocnet de cadavre si miros scarbos de matraguna.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie.
Pentru a-ti desena pe gura, pe sani si pe pantece, sine ferate de rosu, pe care sa stationeze, intr-un tren comunist, pasiunea mea. Frustrarile-mi cad in cutia de vopsea si se intorc albe, ca un vis de vara ce se pierde lacom in parchetul negru. Cu miros de lac. Ca si clapele pianului. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie ca intr-un razboi stupid si utopic de vise. Visele fara un pic de utopie in ele, nu sunt vise. Sfintenia mirului imprastiat in garsoniera se pierde in mizantropia fumului de tigara ce-mi ingalbeneste florile.
La fel ca si tine, soaptele rosii, sunt efemere. Apar la intretaierea miseleasca a ratiunii cu emotiile si-si cauta adapostul in carcase proaspete de oase. La fel ca si sideful pielii tale, soaptele rosii, sunt masinarii indestructibile de ucis simturile... Sunteti inseparabile. Tu si soaptele rosii. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie in speranta ca voi putea fi confundat intr-o zi cu canaful ce-ti gatuie incheietura mainii stangi. Sau cu rujul care-ti acopera zi de zi buzele, ca un ocean stelar de furie.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Intr-o soapta ale carei urme sa fie ate pe care Destinul sa le manuie cu dibacie pentru a ma conduce spre tine.

5 a.m.

Fumul de tigara saruta aerul, omorandu-l. Asternuturile de matase se joaca de-a v-ati ascunselea printre noi. Parca din cutele lor ies fluturi de carbuni ce-ti fac puful pielii sa roseasca. Ca si sinele de rosu ce ti le-am trasat pe spate. Sa aiba pasiunea mea unde sa stationeze. Si cum sa se plimbe pe pielea ta ca intr-o caleasca din flori mintale.
E iar 5 dimineata. Al catelea rasarit sa fie care ne prinde ascunsi in pete de vin si miros de ceara? Retoric.
Firele de praf se inalta ca si aburii de pe pielea ta.
Se prind in zbor.
Danseaza.
Praf si aburi de caldura. Ce imagine demna de imortaliza! Daca se aduna vor putea oare sa contruiasca o copie fidela a curbelor corpului tau?
Tu dormi.
Tu.
Si-n parul tau se joaca notele lui Mozart. Si parul tau fosneste. Ca o bataie de frunze. Cum ar zice Nichita. Imi lipsesti , maestre!
Mai fumez o tigara. Si ma culc.