Imi inteleg corpul din ce in ce mai greu.
De frica durerii
fluturii isi rup aripile.
Eu imbatranesc cu mine
si-mi soptesc zilnic la ureche
ca dumnezeu exista in fiecare silaba
ce nu mai apuca rostire
de foamea medicamentelor.
Imi inteleg corpul din ce in ce mai greu
ca un ventriloc
cu maini paralizate
ca un barbat minotaur ce-si zdrobeste
in drumul sau spre tine
vertebrele
fiind nevoit sa se tarasca
pe asfalt
aidoma melcilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu