Ce tu nu stii inca e ca,
Aidoma unui somnambul,
In fiece noapte iti parasesc fiinta,
minute-n sir;
Ma joc in marea neagra a portativelor tale;
Mii si mii de valuri negre.
Schiez frenetic in striatiile
unei amprente cuibarita pe manerul usii de la frigider.
Cazaturile nu-mi lasa vanatai, caci ma scufund
in puful pantofilor tai de casa;
Am trait peste tot.
In gramofon, in toate sticlele de parfum, cd-uri, lenjerii,
Carti, farduri, casti, bilete, inele.
Caci n-as sti cum sa fiu mai prezent in tine
Decat sufocandu-ti lumea.
Cand ai inceput sa ma obsedezi?
Cum?
Uita-ma-nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu