Mereu mi-a fost frica de spitale
De ideea unei multimi de alb.
Mare de alb, miros infect si mucegai.
Ce te insarcineaza cu durere, c-o maladie
Al carei leac e comprimat in atomi de amaraciune.
Caci te incorseteaza, te epuizeaza.
Si nu prin prezenta mortii ci a durerii.
Ca-n acel sfarsit de saptamana la mare,
cand in loc sa ma bucur de tine, am stat la pat
impiedicat de-o migrena.
Tu te bronzai.
Iti pusesei pielea laptoasa la soare.
Ti se cojise nasul si radeai zgomotos de toti ceilalti.
Puteam sa mor atunci. Nu-mi era frica.
“Lucrurile sunt importante nu pentru ca exista ci pentru ca te gandesti la ele.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu