Aer si cuvinte

Nu-mi doresc decat niste cuvinte blande cu gingiile mele.

Stiu.

Stiu ca nu pot opri o cascada in trecerea ei

c-un colt de paine;

nu vreau decat niste cuvinte atente la insemnele

de pe trotuar,

atente la culoarea semaforului

si la mirosul buzelor de elefant.

-Nu-i nimic imi spui

E doar o zi in care doare.

Nu-mi doresc decat niste cuvinte capabile sa astepte.

Eu nu ating

Nu ating cu gandul meu

decat cefele indragostitilor fara de noroc.

Nefericirea nu e decat o floare

neatinsa

tocmai in ziua in care avea cea mai mare

sete de aer.

Nu ating cu privirea mea

decat petele de sange de pe strazi

Mizeria e doar un punct asezat

de dumnezeu

pe obrazul orfanilor.

Praga

Ma las prada orasului in care dormi.

E atat de multa ceata, pamantu-i ranced,

si iarba-i muribunda.

Nu-i loc de nici o amintire in tot acest oras.

Gand.

Nu se mai intorc corabiile in port.

Ma las prada orasului in care dormi

Imi simt torsul plin de

mireasma unui chiuretaj prost facut.

Hiroshima dupa Ovidiu

Miroase aerul a sulf.
A nisip ud si-a bucati de carne uitate
 la soare.
Mor cuvintele incetul cu incetul
si dispare din mine
poemul.

Se cojesc literele de pe pielea mea

si adorm in bolul cu lapte de la picioarele noastre.

“-Tine-ma de mana.” imi spui

Imi tremura picioarele iar bolul de lapte

se varsa-n crestetul  pamantului

ce miroase a sulf.

Jurnal de octombrie

Mi-e frig si m-acopar cu toamna.
In locul tau, pe pat,
nimic.
Un gol mare, alb
si-o imensa tacere.
De cand ai plecat,
intreaga casa-si expune oasele la uscat.
Fara tine,
universul e un loc teribil.
De cand ai plecat m-acopar cu toamna
si vise cu drumetii pe calea lactee;
nu-ti mai aud pasii, si nici nu mai miroase a tample
iar in dreapta mea
se sfarseste, incet, iubirea
pe care nu am trait-o.