Prezent

Azi,

m-am gandit sa-ti scriu un poem

si mi-a venit in minte Lolita lui Nabokov.

Si mi-am imaginat cum ti-as framanta trupul, buzele si fesele;

lovindu-le cu leustean, rozmarin si vanilie.

Si-am trait in filmul asta 10 secunde.

Si-am scuturat capul, sa-mi ating fruntea cu parul,

Visele neimplinite si sa fugi.

Azi,

Ma gandeam sa-ti scriu un poem,

Dar n-am facut decat niste mazgalituri in timp ce ascultam Europa Fm.

Primavara

Ce dimineata lunga, pare fiecare clipa-n care,

se sparge privirea mea de granitul tamplelor tale.

Ce viata lunga pare c-am,

de fiecare data cand fac ruga trupului tau;

Gurii tale rosii, iritate, zgomotoasa, absenta.

Buzelor ce-au sarutat barbati, femei, mame, frati si bunici.

 Morti.

Cerul gurii tale zgariat de biscuiti.

O lauda, umerilor tai de minotaur si amazoana suferinda.

Elogiez talpile tale,

Scuturi carnoase de-nfruntat jaratec, nisip si asternuturi moi.

Ce eternitate pare fiecare moment trecut in care ai fost si nu vei mai fi.

Vise

Fara greutate, visele noastre

se intalnesc la raspantiile ochilor.

Acei ochi caprui, cadrilati, umezi;

Ochi de copil.

Acei ochi in care pamantul pare ca s-a jucat

de-a Dumnezeu.

Acolo zac.

 Rostogolite. Inerte.

Sirene-n umori.

Visele noastre par lungi imbratisari.

Haiku I

Timp de vineri seara.

Papadii.

In jurul tau, noaptea se lichefiaza si-ti pipaie coapsele.

Timp gol

In Paris camerele de hotel erau albe.

In fiecare zi, in locul celor ofilite, in vaza transparenta,

Alte lalele priveau anodin cerul cenusiu;

Fiecare centimetru al lenjeriei respira numele tau.

Ne  stiam de 3 ore,

de 180 de minute,

10800 secunde de liniste refolosibile.

In Paris camerele de hotel erau albe,

De atat alcool, iasomia era-n hiperventilatie,

Peltic, numele tau bantuia panzele paianjenilor.

Florile de liliac, magnoliile, pana si orhideele

Se acopereau cu un gram de cerneala

de frica sa nu-ti voaleze prezenta.

Intreg tabloul floral susura-n cor  10800 de secunde.

Refolosibile.

Amurg

Cerul deschis, iveste paginile universului.

Atunci cand iti acoperi un ochi, iti par mai mare?

Luminitele nanosecundare, ce-ti apar atunci,

Cand, lenes, iti hranesti irisul cu lumina,

Se cern in aer.

Retusuri. 

Zici ca totu-n jurul nostru e o pictura hip

In care romantic ne imbratisam tatuajele colorate pe niste cearceafuri murdare de macarons Madame Lucie.

Conductor de frumos, ne purtam electricitatile

Pe unde vopsite cu bautura, fum si poezie.

Facem tripuri, in salturi repezi ca partile razei de lumina

Ce-mi cade acum pe masa.

Ideologic suntem parti fragile de propozitii cauzale, doldora de metafore.

Eliptice de predicat.