In Paris camerele de hotel erau albe.
In fiecare zi, in locul celor ofilite, in vaza transparenta,
Alte lalele priveau anodin cerul cenusiu;
Fiecare centimetru al lenjeriei respira numele tau.
Ne stiam de 3 ore,
de 180 de minute,
10800 secunde de liniste refolosibile.
In Paris camerele de hotel erau albe,
De atat alcool, iasomia era-n hiperventilatie,
Peltic, numele tau bantuia panzele paianjenilor.
Florile de liliac, magnoliile, pana si orhideele
Se acopereau cu un gram de cerneala
de frica sa nu-ti voaleze prezenta.
Intreg tabloul floral susura-n cor 10800 de secunde.
Refolosibile.
