Apatie

Mereu mi-a fost frica de spitale

De ideea unei multimi de alb.

Mare de alb, miros infect si mucegai.

Ce te insarcineaza cu durere, c-o maladie

Al carei leac e comprimat in atomi de amaraciune.

Caci te incorseteaza, te epuizeaza.

Si nu prin prezenta mortii ci a durerii.

Ca-n acel sfarsit de saptamana la mare,

cand in loc sa ma bucur de tine, am stat la pat

impiedicat de-o migrena.

Tu te bronzai.

Iti pusesei pielea laptoasa la soare.

Ti se cojise nasul si radeai zgomotos de toti ceilalti.

Puteam sa mor atunci. Nu-mi era frica.

“Lucrurile sunt importante nu pentru ca exista ci pentru ca te gandesti la ele.”

Sfarsit terestru

Mic dejun.

Paine prajita, gem si flori de mar;

Petalele albastre de pe ceramica aburinda,

faceau dus in cascadele privirii tale.

Pe “Aerul” lui Bach,

mi-ai soptit “ Iubitule, am trait ca-ntr-o expozitie de Grigorescu,

“Fata cu margele rosii” si “ Dorobantul” impreuna in “Carul cu boi” spre imortalizare

Pe peretii mari ai Manastirii Agapia. “

Odihneste-te! Nu memorarea chipurilor,

ci poezia emotiilor noastre va dainui.

Ultimele zile de boala.

Florile de pe ceramica se reflecta ofilite in paloarea ochilor tai.

Vivaldi -Primavara.

Somnambul

Ce tu nu stii inca e ca,

Aidoma unui somnambul,

In fiece noapte iti parasesc fiinta,

minute-n sir;

Ma joc in marea neagra a portativelor tale;

Mii si mii de valuri negre.

Schiez frenetic in striatiile

unei amprente cuibarita pe manerul usii de la frigider.

Cazaturile nu-mi lasa vanatai, caci ma scufund

in puful pantofilor tai de casa;

Am trait peste tot.

In gramofon, in toate sticlele de parfum, cd-uri, lenjerii,

Carti, farduri, casti, bilete, inele.

Caci n-as sti cum sa fiu mai prezent in tine

Decat sufocandu-ti lumea.

Cand ai inceput sa ma obsedezi?

Cum?

Uita-ma-nu.

Oda diminetii

E o dimineata lichida fiecare secunda-n care ,

molcoma,

se-mprastie in casa

mirosul oualelor prajite si-a cafelei turcesti;

Wagner peste tot.

Imi intra plamanii sub un asediu olfactiv.

Crispate, degetele picioarelor strang lenjeria,

Spasmodic chiar.

Corpul tau,

Are iar acelasi aspect bizar,

De Monet meets Gaugain

Unde sub tuse flamande de negru, ti se contureaza in coltul gurii,

tolanit,

Gandul ca suntem din nou impreuna.

Pleca-vei

Pleca-vei.

Azi ti-ai pus gandurile-n cabinet,

In ochii de faianta glazurata zambetul tau pare static;

Faldurile mainilor tale nasc susuratoare temeri.

E totul ca-ntr-un film de von Trier.

Complex, sfredelitor, dramatic.

Cand m-am indragostit de tine?

unde?

Mi-a placut sa stiu ca “durerea si fericirea, cu tine sunt la fel”

Pleca-vei.

Imaginarium

Noua,

Noua, soarele ne apare dimineata-n cafea

In picaturi, amestecat cu miere si paine prajita.

Lumea noastra e o piersica,

ce se odihneste-ntre degetele carnoase ale unui copil.

Noua,

Noua luna,

ne apare calare pe solzii pestilor zburatori;

Cum de nu visam niciodata oceanul?