Hiroshima dupa Ovidiu

Miroase aerul a sulf.
A nisip ud si-a bucati de carne uitate
 la soare.
Mor cuvintele incetul cu incetul
si dispare din mine
poemul.

Se cojesc literele de pe pielea mea

si adorm in bolul cu lapte de la picioarele noastre.

“-Tine-ma de mana.” imi spui

Imi tremura picioarele iar bolul de lapte

se varsa-n crestetul  pamantului

ce miroase a sulf.

Jurnal de octombrie

Mi-e frig si m-acopar cu toamna.
In locul tau, pe pat,
nimic.
Un gol mare, alb
si-o imensa tacere.
De cand ai plecat,
intreaga casa-si expune oasele la uscat.
Fara tine,
universul e un loc teribil.
De cand ai plecat m-acopar cu toamna
si vise cu drumetii pe calea lactee;
nu-ti mai aud pasii, si nici nu mai miroase a tample
iar in dreapta mea
se sfarseste, incet, iubirea
pe care nu am trait-o.