Mie,
fiecare dimineata-mi pare un camin de copii
de dragul carora
tata pleaca la vanatoare
iar mama saruta asfintitul in prag,
ca-ntotdeauna,
cu prosopul de bucatarie in maini.
In singuratatea mea
inca-mi tin umerii incordati
ca-ntr-o ruga ce dispare-n
fiecare cadru dintr-un album de familie.
Am nevoie de inca o amintire
in care casa copilariei mele
sa fie un cerc de nori in jurul mamei mele,
atat de frumos imbracata ca de sarbatoare,
duminicile cand ne hraneam cu cuvinte de vara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu