Odihna

Mi-am culcat ochii obositi pe caldul toropitor al buzelor tale.

Nestatornic,

chipul tau pare o poezie doldora de presiune.

Si toate cuvintele rostite, nu-s decat nimicuri.

Caci aritmia mea, dulcea si grabita mea aritmie

Isi gasea moartea senina, pe notele parfumului tau.

Mi-am culcat ochii obositi pe siroitoarele tale tample.

Si-am simtit rauri de sange, misunand in suporturi de marmura.

Caci, limitele lumii mele

sunt cuprinse in ovalul perfect ce incadreaza chipul tau.