Oda

Younes,

liniile primului meu paradis le-am creionat cu tine.

Minele cuvintelor noastre, taiau carnurile paginilor.

Ceruri deschise, albe, caini rosii, mult verde si nuduri.

Ce de nuduri!

Suferinta-n picaturi, face viata mai frumoasa.

Sunt obosit. Ca un melc.

Melcii-si cara casa pretutindeni.

In spate.Tarandu-se.

Eu, am amintirea ta.

Paradisul meu devenit templu.