Timp gol

In Paris camerele de hotel erau albe.

In fiecare zi, in locul celor ofilite, in vaza transparenta,

Alte lalele priveau anodin cerul cenusiu;

Fiecare centimetru al lenjeriei respira numele tau.

Ne  stiam de 3 ore,

de 180 de minute,

10800 secunde de liniste refolosibile.

In Paris camerele de hotel erau albe,

De atat alcool, iasomia era-n hiperventilatie,

Peltic, numele tau bantuia panzele paianjenilor.

Florile de liliac, magnoliile, pana si orhideele

Se acopereau cu un gram de cerneala

de frica sa nu-ti voaleze prezenta.

Intreg tabloul floral susura-n cor  10800 de secunde.

Refolosibile.

Amurg

Cerul deschis, iveste paginile universului.

Atunci cand iti acoperi un ochi, iti par mai mare?

Luminitele nanosecundare, ce-ti apar atunci,

Cand, lenes, iti hranesti irisul cu lumina,

Se cern in aer.

Retusuri. 

Zici ca totu-n jurul nostru e o pictura hip

In care romantic ne imbratisam tatuajele colorate pe niste cearceafuri murdare de macarons Madame Lucie.

Conductor de frumos, ne purtam electricitatile

Pe unde vopsite cu bautura, fum si poezie.

Facem tripuri, in salturi repezi ca partile razei de lumina

Ce-mi cade acum pe masa.

Ideologic suntem parti fragile de propozitii cauzale, doldora de metafore.

Eliptice de predicat.

Intinare

Soare.

Peste noapte, Bucurestiul s-a transformat

intr-o sinuozitate continua de asfalt topit.

Clevetitoare, vrabiile, se-mbaiaza-n ochiurile  de apa

din gropile de pe strada.

Aerul e toxic.

Ochii tai, azi, imi par vitralii,

Opere de arta nesfarsite-n care se revarsa,

Galopante, visele.

Suntem plini de fantezii

De baloane verzi, galbene, albastre,

De goblenuri  cu Rapirea din Serai, de Balabaristas, Noel si Minulescu.

Soare,

Bucurestiul azi e o zona industriala topita,

Intinata doar de mintile noastre.

Despre dor

Scartaie usile in jurul nostru.

Dorul meu,

Ca o durere muta, anihilata de antibiotice

tine prima pagina a ziarelor de scandal.

Florile raului bat hipnotic tobele, toacele, basii.

Ce sarace mi-s cuvintele!

Mici, neinsemnate, aproape invizibile

Lipsite de culoare, se-ndreapta spre tine ca o armata de puncte negre.

Flamande de coagulare;

Amanta a raului,

manifest al afectelor, transcrie-te-n nevazut!

tranforma-te-ntr-o oda a nestiintei!

Intr-o iubire moarta;

Plutire

Liniste.
Aer stratificat.
Ploaia musteste. Calda, fierbinte, spumoasa,
cascada de bule;
atacat de stropi, timpul se scurge-n gurile de canal,
in gropile de pe strada,
pe scoarta copacilor infloriti,
Ratacind ca-ntr-un soi de treasure hunting.
O clipa de ragaz.
Unde mi-e mintea?
Vroiam sa scriu ceva pentru tine,
Sa-ti descriu cum intreg universul canta sub clapele ploii.
E liniste si muzica.
Indragostitii se tin de mana. Fara griji. Neintinati.

Despartire

Pe marginea prapastiei e-acelasi aer,

Aceeasi dezolare.

Impinge-ma! Credintele nu se sfarma-n gol

Ca trupul fara vlaga,

Ca mintea-mi subrezita,

De atata praf si dor.

Impinge-ma. Eu zbor cu gandurile mele

pe aer, pe nori, prin curcubee;

Pe-un bloc, pe-o fila stearsa, pe-un zgomot de motor.

Impinge-ma, sa vezi cum zbor!