Iubirea unui pierdevara

In spatele ochilor mei ascund o sumedenie

de albume foto pentru care

ma cauta politia sa ma inchida si sa-mi atarne pieile

pe post de gratii

in Jilava.

Prefer sa ma ascund in spatele genelor

prizonier pe gemetele somnului tau

in care ma masturbez

alaturi de toti sfintii  si supereroii

care te-au adus in mintea mea.

N-am fost niciodata zeu.

Ma cauta fiscul, primarul

si tot poporul

imi cere

sa te trec in declaratia de avere.

Prizonierat

Mi-as fi dorit sa te fi cunoscut

in zilele in care iti conjugai iubirea la timpul viitor

si-ti indesai viata in interiorul salopetei,

ca un copil

ce ascunde cerul in san.

M-am saturat de atat alb

si piei, si usi, si chipuri

si halate.

Am nevoie de o inima normala

care sa poata iubi

in afara oricarei electrocardiograme

atat de mult pe cat se poate indragosti

o musca

de o firimitura de paine.

Amintire cu nori

Mie,
fiecare dimineata-mi pare un camin de copii
de dragul carora
tata pleaca la vanatoare
iar mama saruta asfintitul in prag,
ca-ntotdeauna,
cu prosopul de bucatarie in maini.
In singuratatea mea
inca-mi tin umerii incordati
ca-ntr-o ruga ce dispare-n
fiecare cadru dintr-un album de familie.
Am nevoie de inca o amintire
in care casa copilariei mele
sa fie un cerc de nori in jurul mamei mele,
atat de frumos imbracata ca de sarbatoare,
duminicile cand ne hraneam cu cuvinte de vara.

Un gand oarecare

Cu mine nu trebuie sa ai grija nici catusi de putina.
Imi poti pune picioarele in pungi de plastic
si arunca parul intr-un pahar cu lapte.
Eu nu am in mine nimic care sa ma lege.
Nici carnea de oase,
nici inima de vasele de sange atat de dilatate.
Eu nu am nimic care sa ma tina impreuna,
mi-am mancat memoria
si oricum cuvintele mele
nu mai vor sa fie ace de siguranta
pentru a opri pieile 
in cadere.

Poem radiofonic

Cand omul devine poem
il poti zari pe dumnezeu
cum manevreaza macarelele
si-si pleaca urechea
pana pe peretele de vest
acolo unde icoanele s-au topit,
cabluri
prin care misuna
privirea ta de “N-o sa ma ai niciodata!”

Cand omul devine poem

dumnezeu convoaca viteza luminii

la o sedinta de spiritism.