Intoarcere

Sunt clipe in care lacrimile ti se intorc acasa,

in coltul ochiului tau caprui,

Younes,

omul meu albastru,

Aerul pe care il expiri se intoarce acasa,

in plamanii tai atacati de tutun.

in torsul tau mangaiat de coaste si voluptati.

Sunt zile in care cuvintele ti se intorc acasa,

intre buzele voluptoase, in gura ta plina de dinti albi,

transformandu-se-n sunete,
ce se culca alene pe diafragma ta.

Sunt zile in care treamatul porilor tai imi dezbraca gandurile

si se intorc acasa,

asternandu-se pe trupul tau.

Sunt clipe in care totul nu e decat o intoarcere in noi insine.

Omului albastru

Prin viata ta as trece ca pe o strada frumoasa,
lunga, instinsa si nepopulata.
Pietrele sunt doar episoade in care te-am vazut.
Scurte memorii, jurnale.
Diapozitive cu par auriu.

Pe o astfel de strada, rosul sangelui meu
scrie epistole locuitorilor universului.
Juraminte pierdute de afectiune, inchinate tie
Younes,
omului meu albastru.

Habeo, habere

Sa mori pentru a descoperi frumusetea,

pentru a afla ca spatele tau nu e nimic altceva decat o fantana de lumina

si ca din coastele tale se iveste

galbena si diafana, penetranta,

insasi esenta vietii.

Sa stergi praful de pe picioarele unui batran

si sa alini obrazul ud al unui copil,

nu-s decat cuvinte rostite de gura unui intelept.

Cuvinte sortite pierii.

Caci adevarata minune e sa cunosti ca toti atomii Universului

s-au inghesuit in cutia ta toracica

si fac insasi absenta ta,

 o prezenta materiala.

Aceasta este, Younes,

avutia mea.

Asteptare

Intr-o zi voi muri.

Si mi-e frica ca nu voi afla inainte de orice despartire

ce forma are inima ta?

ce-mi face sangele sa-si abandoneze coama spumoasa si sa doarma linistit,

albastru si sarat, ingenuncheat in fata gandurilor tale.

Din ce sclipiri de lemn si lut, se naste viata inauntrul trupului tau?

Intr-o zi voi muri.

Ma plimb si astept

sa ma primeasca oceanul in sinea ta.

Si sper ca acolo, in tot acel intuneric sa aflu,

ce forma are inima ta?