Octombrie

E noapte-n noi.

Ne marginesc oglinzile.

Ne tinem atingerile ascunse sub snurul papucilor.

E totul trist, totul posac.

Iti simt respiratia-n podul palmei

Te tin strans, cat mai strans.

Sa nu te scap, sa nu ma scap

Nu tipa.

Nu geme, ca se risipesc scarile

Si vom cadea.

Contradictie

Liniste.

Pentru cateva secunde fac liniste in mine. Imi umplu mainile cu nisip verde. Ma intind pe pamant sa ascult iarba. Cativa pasi de deget mai incolo, un greier canta A ton etoile unei gargarite. Furnicile isi fac casa sub tastatura monstrului tehnologic de langa copac. Imi plac norii. Ii privesc cum isi povestesc unul altuia despre lipsa de punctualitate a Soarelui. Vor trebui si azi sa munceasca cateva ore peste program.

"-Ca de obicei!"-a zis unul dintre ei.

Imi aprind lenes o tigara. La fel de lenes ca si atunci cand te vazusem prima data. De fapt la fel de lenes ca intotdeauna. Incep sa fac castele din fum de tigara. Inalt un turn triumfator, un turn rece, un turn singur. Un fluture de matase invita vantul sa-si gaseasca acoperisul in castel. Cu un murmur citadin, observ cum mina creionului meu o ia la sanatoasa. La parau. Sa se spele. Imi place linistea. Imi place linsitea mea, imi plac norii si imi place sa scriu.Semnat:Omida Galbena

Eye Witness Manager Romania,

Nowhere place, Number Non Existant.

Empty recycle bin?

Stiai cum ai aparut? Ai aparut suav, cu o privire,cu o atingere,cu un gest controlat,cu o inocenta simulata. A urmat un click dreapta/new/folder. Asa! Sa ai locul tau. Acel loc pe care il ai pana si astazi in mine. Am fost si inca sunt un egoist. Te-am transformat in zipped file. Asa ca mi-ai devenit secret. Unul criptat intr-un folder. Unul pe care nu l-am dat la share. Si-ti dadeam zilnic extract all. Sa mi se salveze pe desktop zambetul tau. Acel zambet pe care l-am crezut mereu al meu. Dar nu a fost niciodata. Asa ca mi-a fost mai usor sa dau un rename folder-ului. Sa-l numesc "sugestiv" R.A.D.A.M. Dar in graba acelui zambet ce nu-mi apartinea am apasat f5. Si m-am trezit la realitate. Asa ca am optat pentru delete. Era sigura modalitate de a scapa de tine din moment ce nu te pot uita.

Asa ca acum nu esti nimic altceva decat un folder criptat din Recycle Bin.

Write down

Write down...write down lil' pencil all my thoughts...write them down...colour my love in black ink...draw wings to my immortal..define me! Write my name...learn it by heart...and when you'll feel sober..throw it in the wind...shoot me with darkness...conquer me with the words i live through!
Hide the sparkles of my eyes...cut my skin off...write on me lil' pencil...write on my my suffering...the only way i can discover myself.....give a sense to my life...write it down pencil..transforme me...transforme me in words...in the words i want to say.

Soapte rosii

Soapte rosii
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Ma imbrac zi de zi cu fum , cu mocnet de cadavre si miros scarbos de matraguna.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie.
Pentru a-ti desena pe gura, pe sani si pe pantece, sine ferate de rosu, pe care sa stationeze, intr-un tren comunist, pasiunea mea. Frustrarile-mi cad in cutia de vopsea si se intorc albe, ca un vis de vara ce se pierde lacom in parchetul negru. Cu miros de lac. Ca si clapele pianului. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie ca intr-un razboi stupid si utopic de vise. Visele fara un pic de utopie in ele, nu sunt vise. Sfintenia mirului imprastiat in garsoniera se pierde in mizantropia fumului de tigara ce-mi ingalbeneste florile.
La fel ca si tine, soaptele rosii, sunt efemere. Apar la intretaierea miseleasca a ratiunii cu emotiile si-si cauta adapostul in carcase proaspete de oase. La fel ca si sideful pielii tale, soaptele rosii, sunt masinarii indestructibile de ucis simturile... Sunteti inseparabile. Tu si soaptele rosii. Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie in speranta ca voi putea fi confundat intr-o zi cu canaful ce-ti gatuie incheietura mainii stangi. Sau cu rujul care-ti acopera zi de zi buzele, ca un ocean stelar de furie.
Ma prefac zi de zi intr-o soapta rosie. Intr-o soapta ale carei urme sa fie ate pe care Destinul sa le manuie cu dibacie pentru a ma conduce spre tine.

5 a.m.

Fumul de tigara saruta aerul, omorandu-l. Asternuturile de matase se joaca de-a v-ati ascunselea printre noi. Parca din cutele lor ies fluturi de carbuni ce-ti fac puful pielii sa roseasca. Ca si sinele de rosu ce ti le-am trasat pe spate. Sa aiba pasiunea mea unde sa stationeze. Si cum sa se plimbe pe pielea ta ca intr-o caleasca din flori mintale.
E iar 5 dimineata. Al catelea rasarit sa fie care ne prinde ascunsi in pete de vin si miros de ceara? Retoric.
Firele de praf se inalta ca si aburii de pe pielea ta.
Se prind in zbor.
Danseaza.
Praf si aburi de caldura. Ce imagine demna de imortaliza! Daca se aduna vor putea oare sa contruiasca o copie fidela a curbelor corpului tau?
Tu dormi.
Tu.
Si-n parul tau se joaca notele lui Mozart. Si parul tau fosneste. Ca o bataie de frunze. Cum ar zice Nichita. Imi lipsesti , maestre!
Mai fumez o tigara. Si ma culc.

Intim

Inca mi-te amintesc.
In rochia-ti rosie de tul si chiffon alb pari sa concurezi gratios mersul leganat de lebada al concurentelor unui concurs de frumusete. Aveai mereu expresia ambigua cu ochii parca cazuti in adancimea cearcanelor reanimate de creionul anticearcan. Aveai mereu incheietura mainii drepte sugrumata de bratara de argint cumparata de pe Lipscani, la care-ti atarnasei in credinta ta in superstitii, mana Fatimei. Sa fii ferita de nenoroc. Si chiar credeai asta. Inocenta-ti invada zambetul larg si puber pe care-l afisai in fiecare secunda, incantata fiind parca de tot ceea ce era in jurul tau. Ca si asiaticii cu ale lor vesnice si déjà agasante aparate de fotografiat. De parca imortalizarea e drum spre neimbatranire. Stupida credinta!
Purtai mereu in urechi diamante incorsetate crud de perle negre de cultura. Ca si mastile imperioase de la opera ce se trag pe chipurile chircite de timp si sufocate de opulenta unei lumi avare.
- Pe tine bijuteriile sunt de prisos! Poteca pe care puful urechii tale il deschide curiosilor pare drum initiatic in frumusetea absoluta a acestei lumi. De ce sa-ti acoperi cuibul suprasternal? Goliciunea l-ar face mai dezirabil decat aparitia primilor muguri de ciresi pe drumurile pline de sarbatoare ale ametitorului Hanami. Te-as numi Aiko, dar numele pe care il ai ti se potriveste mai bine.
Imi ziceam mereu ca parul tau castaniu pare sa fie toamna. In el se impleteau intr-o betie de culoare Dragostea si Esecul. Daca ar fi fosnit, mi-as fi intarit indoielile asupra umanitatii tale. Gesticulai mult. Cu gesture deschise, largi si mereu cu degetele departate. La fiecare cateva secunde iti atingeai parul. O faceai intr-un mod liric, intr-o armonie deplina cu notele de baza ale parfumului tau. Miroseai a mosc si iasomie. Si din cand in cand a biscuiti cu crema roz cumparati vrac de la chioscul din fata scarii.
Citeai mereu poeziile lui Neruda atunci cand te intristai. Te asezai turceste, iti aruncai ceasul de frica timpului si te-ndopai cu Puedo escribir los versos mas tristes esta noche si Earl Grey. Te-ntrebam mereu: Daca frumusetea ar purta un nume, care crezi ca ar fi ala?
Ma priveai mereu pierduta, nemultumita si fara de idée.
Raspunsul decurgea din privirile noastre, din atingerile mele si din elogiul efervescent ce-mi aparea in minte cand ma gandeam la tine.