Spune-I ceasului sa taca
Sa-si zvarle-n zari limbile, secundele, bataile,
sa nu ramana din el decat un cadran aurit,
un hau,
in care nelinistea mea sa se dea in leagan.
De fapt nu-I spune nimic.
Lasa-l.
Am impresia ca toate vorbele frumoase,
Toate versurile valoroase, cartile, picturile, sculpturile,
Toate creatiile demne de luat in calcul exista déjà.
Si atunci cum sa ne vorbim iubirea?
Ce mai avem noi, noi doi, doar noi?
Inaccesibil celorlalti, lumii?
Tacerea.
Tacerea noastra nu poate fi ca alte taceri.
La fel de senina, de turcoaz, de vaporoasa;
Ca un buchet de nervi smulsi.
