Mi-e frig si m-acopar cu toamna.
In locul tau, pe pat,
nimic.
Un gol mare, alb
si-o imensa tacere.
De cand ai plecat,
intreaga casa-si expune oasele la uscat.
Fara tine,
universul e un loc teribil.
De cand ai plecat m-acopar cu toamna
si vise cu drumetii pe calea lactee;
nu-ti mai aud pasii, si nici nu mai miroase a tample
iar in dreapta mea
se sfarseste, incet, iubirea
pe care nu am trait-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu