Imi place sa ascult cum imi imbatraneste corpul.
Uneori, ma apuca o frica atat de mare
de-mi stiu maruntaiele
doldora de fluturi
suprapusi, aglomerati
aproape amestecati ca-ntr-o
pasta de aripi colorate
ce lasa-n urma lor
cuvinte.
In urma cuvintelor nu mai ramane nimic
Poate doar tu
si eu
atat de departe unul de celalalt,
incat am putea redefini notiunea
de universuri paralele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu