Sufletului meu, bolnav in ultima faza,
sopteste-i in fiecare secunda lichida
sunetul ploii.
Greutatea apei pe pielea ta
scaldata de pistrui, ofera-i-o
acestui sfarsit,
de pe buze calauzitoare-ntr-ale pacatului.
Younes,
sufletului meu
ce se va stinge,
aminteste-i psalmii ce-i cantai
in timpuri in care, cu toate cele cinci degete
ale mainii drepte,
ii cautai in par, aramiul toamnei.
Sufletului meu bolnav,
ce-si astepta incheierea,
numeste-i fricile, rand pe rand,
Toamna,
Apa,
Epilog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu