Lacrima ce mi-a salvat viata
s-a inscris la maraton pe obraji fierbinti,
iar timpul din trupul meu
se-nghesuia intre buzele carnoase,
ale unei lungi asteptari.
Nostalgia-si picura pe limba stropi de cianura.
Metodic, fiecare apropiere de coastele tale,
de carnea tare, de pielea invinetita,
de parul grizonat si pofta teribila de viata,
se transforma in poteci rosii.
Orice lasa o urma, iar intrebarile ce-mi dorm
pe diafragma, atunci cand te apropii,
sunt semnele trecerii tale.
Lacrima ce mi-a salvat viata
a pierit inghitita, in gura mea flamanda,
de setea unei iubiri
pierdute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu