marți, iulie 24, 2012

Vraja


Zile si nopti de rataciri oarbe.
Cautari.

Da-mi Doamne pamant!
Un ochi de pamant proaspat,  cald, insalubru,
in care sa-mi ingrop fantasma cu o mie de ochi.

Sa-i pun la temelie “strange-ma-n brate”-ul, si sarutarile flamanzi,
urechile mici, bratele si spatele de martipan;
si buzele!
Satanice buze!
duhnind a eternitate, piatra si ploaie.

Si parca toate orizonturile-mi par mici pentru cat de urias a crescut in mine,
cantecul meu trist.

Niciun comentariu: