Scrisoare catre un necunoscut

Intr-o zi ca asta, exact ca asta, te vei intoarce.

Stiu asta.

Am stiut ca vei pleca, stiu, deci, si ca te vei intoarce.

Te voi astepta, ca si alta data,

sprijinind cu umarul, lemnul sifonierului.

Mi se vor bucura degetele mainilor,

cerate, mult prea putine pentru a te atinge.

Imi vei spune ca a fost doar un impuls,

ca nu ai crezut nici pentru o secunda

toate acele cuvinte aruncate-n graba.

Te voi astepta, ca si alta data,

sprijinind cu umarul, lemnul sifonierului.

Mi se vor bucura degetele mainilor,

si sub puterea lor te vei frange in bucati.

Voi organiza un praznic mare, fastuos, ca o nunta.

Imi voi invita prietenii, bunicile, verii,

si toate fostele dezamagiri.

Se vor infrupta din tine toti dintii sparti si burtile hulpave

gandindu-se

ca ai o carne perfecta pentru un vin alb.

Tu. Orasul.

In tine e un oras perfect pentru a muri.

Toate vocile pamantului vorbesc in acelasi timp;

afaceri, nunti, aniversari, drame;

una peste alta, suprapunandu-se, taindu-se;

atat de metalice.

In tine e o liniste perfecta

un fel de tacere cu gust de cianura

o pace ce doarme intr-un ochi de culoarea marii.

In tine e un oras perfect pentru a muri

asa cum trebuie sa mori

singur si senin.

Aer si cuvinte

Nu-mi doresc decat niste cuvinte blande cu gingiile mele.

Stiu.

Stiu ca nu pot opri o cascada in trecerea ei

c-un colt de paine;

nu vreau decat niste cuvinte atente la insemnele

de pe trotuar,

atente la culoarea semaforului

si la mirosul buzelor de elefant.

-Nu-i nimic imi spui

E doar o zi in care doare.

Nu-mi doresc decat niste cuvinte capabile sa astepte.

Eu nu ating

Nu ating cu gandul meu

decat cefele indragostitilor fara de noroc.

Nefericirea nu e decat o floare

neatinsa

tocmai in ziua in care avea cea mai mare

sete de aer.

Nu ating cu privirea mea

decat petele de sange de pe strazi

Mizeria e doar un punct asezat

de dumnezeu

pe obrazul orfanilor.

Praga

Ma las prada orasului in care dormi.

E atat de multa ceata, pamantu-i ranced,

si iarba-i muribunda.

Nu-i loc de nici o amintire in tot acest oras.

Gand.

Nu se mai intorc corabiile in port.

Ma las prada orasului in care dormi

Imi simt torsul plin de

mireasma unui chiuretaj prost facut.