Panza bionica

Daca n-as fi eu insumi,

Fiecare striatie a buzelor tale,

ar cunoaste desertaciunea firelor de nisip.

Si toate vietatile ti-ar bioniza privirea,

inundand-o;

Rauri de negru ti-ar fi plansul.

Albastra, ti-as face lumea interioara,

Corali si vulturi, lipiti ca-ntr-un colaj,

Se contopesc deasupra coroanei tale.

In fiece cadru cu tine, s-ar zvarcoli cobrele insetate,

Si rozul sanilor venusieni ar sti zbarcirea.

Daca n-as fi eu pictorul tau,

Fiecare cadru cu tine din imaginatia mea,

Ar fi ca o bucata de ziar, c-un zambet mototolit.

Opium

M-am gandit sa-ti spun,

Sau sa-ti arat

Cum sub cimentul pielii tale,

Se misca dureros de vizibil

hoarda-ti mintala de minciuni.

Ma gandeam sa te inspir.

Sa te inhalez rapid,

ca pe-o otrava.

Sa-mi stai ascunsa-n spatele ochilor

Intredeschisi.

Cine mai vrea opium?

Imaginar

Maniheiste,

amintirile noastre

Se impart ca Marea Rosie

In doua parti egale de timp.

La microscop,

Despartirea noastra este un atom indivizibil de inocenta,

un amestec edenic de verde evanescent si gri dorian.

Intrebare:

Cine ne-a furat amintirile placute?

Jezebel

Goleste strazile pentru mine

Pe calea pe care-o apuc, e oricum sens unic

Poate mai sar din cand in cand ganduri, ca niste capre negre-n trepte

Rostogolind in saltul lor,

metamorfezele prostiei mele.



Ondina cu ochi negri,

Din ce vis alterat provii?

Din ce amestec de sange, sperma, lapte si iasomie

S-a nascut privirea ta glaciala?

Sau buclele alea incarcate de Love in Paris,

ce dumnezeu a creat

Acoperamantul sufletului tau?

Frumoasele din luna mai

Frumoasele din luna mai, coboara in mare

Lenes, acvariul urban arunca atomi deshidratati in ochii trecatorilor

Intreg planul se taraie in ordinea dezordinii sociale

Frumoasele din luna mai, se transforma in lava.

Frumoasele din luna mai, arunca-n vant, cuvinte de amor

De frica lor, sorii se ascund in pamant,

Confuzi, licuricii par nove ametite

Frumoasele din luna mai, isi ung sfarcurile cu praf de stele.