Ianuarie, devreme

In lumina ochilor tai, trupul meu face umbra.

O pacla groasa, densa ca un voal.

Aplecat peste trupul tau, tavanul camerei noastre

se transforma intr-o arena de joaca

toti monstrii imaginatiei noastre

sunt pasionati de dans contemporan, de Bach si de tigari ieftine.

Ii vezi cum isi cauta greutatile pe gemetele noastre?

Abandoneaza-i, lasa-i, iarta-i, uita-i.

Fii sub mine, sub ochii mei si corpul meu mai degraba slab;

mai degraba gol si tremurand.

Iti voi sopti tot ce vrei sa auzi.

Povestile bune incep cu „a fost odata ca niciodata”,

Nu cu „si unde mergem dupa asta?”

In seara asta nu murim.

Suntem pictorii aventurii noastre.

Pasi dubli

Noi doi nu ne-am avut niciodata.

Si , ce e cel mai straniu, e ca la cat suntem de orgoliosi, de inocenti, de ipocriti

si sensibili totodata,

noi nu ne vom avea niciodata.

Ne putem minti ca suntem mai puternici, dar suntem al naibii de nefericiti.

Impreuna.

Nu ne putem avea impreuna, insa ne putem avea separat.

Te pot avea atunci cand ma tii de mana,

te pot avea atunci cand ochii tai isi pierd neastamparul

si se incarca de sinceritate si de liniste, sau atunci cand

cuvintele tale iti parasesc gura doar pentru mine.

Pentru tine e mai simplu.

Ma poti avea cand vrei,

gol, inocent si ieftin.

Mereu m-am dat in vant pentru cuvinte dulci.

Noi doi nu ne-am avut niciodata.
Pana acum.

In lipsa ta

Macar a ramas cerul albastru si zapada rece.
Florile de la colt miros la fel ca ieri.
Si totul pare sa-si aiba cursul firesc,
in lipsa ta.

Macar e aerul curat si galbenul este galben.
Soarele e acelasi soare ca si ieri. Oare cati de “te iubesc” a auzit azi Soarele?
Si totul e la fel,
in lipsa ta.

Eu, ma simt schimbat. Ametesc mai des si am si mai putina pofta de mancare.
Lipsa calcului din organism e vizibila in fiecare dimineata.
Si mi s-au accentuat firisoarele din coltul ochilor. S-au adancit ca niste ape statatoare.
Dar muzica, dansul, dragostea, boala, vinul si tigarile
sunt toate la fel,
in lipsa ta.

Clipiri tarzii

Draga Younes,
in drumul meu spre tine, cerurile se topesc.

Parfumul minciunilor tale n-a fost niciodata mai pregnant.

Ultimele cinci minute impreuna,
vor purta mereu misterul nedescoperit al fericirii.
Cand ne mintim, ce ne spunem de fapt?
Carui zeu pagan, ne inchinam cuvintele, minutele, secundele?

In drumul meu spre tine, singurele obstacole existente
sunt orgoliile noastre prostesti si un telefon care nu suna.

Draga Younes,
in drumul meu spre tine, cerurile se topesc.

Exercitiu de rezistenta

Intr-un exercitiu de rezistenta

se penetreaza sufletul cu un cutit mare de bucatarie,

sfartecand pana-n adancuri

si se alege cea mai proaspata deziluzie;

Se verifica la microscop

daca VSH-ul, RDV-ul si HEM-ul

au depasit cu mult limitele permise.

Se culca deziluzia intr-o scrumiera de sticla,

astfel incat capetele sa-i fie frumos creponate

si se strapunge incet cu o tigara aprinsa.

Si se strapunge.

Incet.

Incet.

Incet.

Se repeta miscarea pana capata un aspect morbid.

Dupa gust, se asezoneaza cu cele mai frumoase minciuni din lume.

Straluceste

Viata,

praf infintezimal de amor,

iesi din cele mai adanci strafunduri ale mele,

prin pori, prin piele si prin oase.

Iesi si straluceste, farama de viata sfanta,

speranta tanara;

Straluceste!

Absorbtie

Cand deschizi ochii  sa absorbi lumina,

draga Younes,

fiecare centimetru al timpului nostru se transforma in bucati de sticla pictata.

Lumea mea cu tine e un vitraliu.

Si fiecare gand un basm. Un basm contemporan,

in care ne cunoastem in club, bem, ne spunem minciuni sau jumatati de adevar

Si ne-ntregim descoperirea in paturi albe.

sau albastre, negre, ce conteaza?

La mine sau la tine, e acelasi lucru,

Telepatic,

imi oferi spre degustare,

 forma lichida a secundelor de pe buzele tale.

Scortisoara nu a mirosit niciodata atat de bine pe pielea cuiva.