Intinare

Soare.

Peste noapte, Bucurestiul s-a transformat

intr-o sinuozitate continua de asfalt topit.

Clevetitoare, vrabiile, se-mbaiaza-n ochiurile  de apa

din gropile de pe strada.

Aerul e toxic.

Ochii tai, azi, imi par vitralii,

Opere de arta nesfarsite-n care se revarsa,

Galopante, visele.

Suntem plini de fantezii

De baloane verzi, galbene, albastre,

De goblenuri  cu Rapirea din Serai, de Balabaristas, Noel si Minulescu.

Soare,

Bucurestiul azi e o zona industriala topita,

Intinata doar de mintile noastre.

Despre dor

Scartaie usile in jurul nostru.

Dorul meu,

Ca o durere muta, anihilata de antibiotice

tine prima pagina a ziarelor de scandal.

Florile raului bat hipnotic tobele, toacele, basii.

Ce sarace mi-s cuvintele!

Mici, neinsemnate, aproape invizibile

Lipsite de culoare, se-ndreapta spre tine ca o armata de puncte negre.

Flamande de coagulare;

Amanta a raului,

manifest al afectelor, transcrie-te-n nevazut!

tranforma-te-ntr-o oda a nestiintei!

Intr-o iubire moarta;

Plutire

Liniste.
Aer stratificat.
Ploaia musteste. Calda, fierbinte, spumoasa,
cascada de bule;
atacat de stropi, timpul se scurge-n gurile de canal,
in gropile de pe strada,
pe scoarta copacilor infloriti,
Ratacind ca-ntr-un soi de treasure hunting.
O clipa de ragaz.
Unde mi-e mintea?
Vroiam sa scriu ceva pentru tine,
Sa-ti descriu cum intreg universul canta sub clapele ploii.
E liniste si muzica.
Indragostitii se tin de mana. Fara griji. Neintinati.

Despartire

Pe marginea prapastiei e-acelasi aer,

Aceeasi dezolare.

Impinge-ma! Credintele nu se sfarma-n gol

Ca trupul fara vlaga,

Ca mintea-mi subrezita,

De atata praf si dor.

Impinge-ma. Eu zbor cu gandurile mele

pe aer, pe nori, prin curcubee;

Pe-un bloc, pe-o fila stearsa, pe-un zgomot de motor.

Impinge-ma, sa vezi cum zbor!

Tacere

Spune-I ceasului sa taca

Sa-si zvarle-n zari limbile, secundele, bataile,

sa nu ramana din el decat un cadran aurit,

un hau,

in care nelinistea mea sa se dea in leagan.

De fapt nu-I spune nimic.

Lasa-l.

Am impresia ca toate vorbele frumoase,

Toate versurile valoroase, cartile, picturile, sculpturile,

Toate creatiile demne de luat in calcul exista déjà.

Si atunci cum sa ne vorbim iubirea?

Ce mai avem noi, noi doi, doar noi?

Inaccesibil celorlalti, lumii?

Tacerea.

Tacerea noastra nu poate fi ca alte taceri.

La fel de senina, de turcoaz, de vaporoasa;

Ca un buchet de nervi smulsi.

Monocrom

Galben.

Soare orb. Vapori de aer.

Canicula se ridica-n arabescuri catre cer.

Boarea primaverii se prelungeste pe nervurile frunzelor de vie;

Pe nisip gandacii se joaca de-a regii.

Culcata. Alungita.

Tolanita.

Puful pielii ti-e auriu pe asa o vreme.

Inca nu ti s-au vindecat vanataile.

Imi plac bratele tale.

Slabe si solide, galbene, aproape coapte.

Pastreaza moliciunea unei inocente,

a unei tinereti proaspete.

Desi,

bratele tale, Iubito,

au inaltat lumea spre cer de fiecare data cand m-ai imbratisat.

Bratele tale, par arme interminabile,

trepte-n lumina,

instrumente magice de iubit.