Tacere

Spune-I ceasului sa taca

Sa-si zvarle-n zari limbile, secundele, bataile,

sa nu ramana din el decat un cadran aurit,

un hau,

in care nelinistea mea sa se dea in leagan.

De fapt nu-I spune nimic.

Lasa-l.

Am impresia ca toate vorbele frumoase,

Toate versurile valoroase, cartile, picturile, sculpturile,

Toate creatiile demne de luat in calcul exista déjà.

Si atunci cum sa ne vorbim iubirea?

Ce mai avem noi, noi doi, doar noi?

Inaccesibil celorlalti, lumii?

Tacerea.

Tacerea noastra nu poate fi ca alte taceri.

La fel de senina, de turcoaz, de vaporoasa;

Ca un buchet de nervi smulsi.

Monocrom

Galben.

Soare orb. Vapori de aer.

Canicula se ridica-n arabescuri catre cer.

Boarea primaverii se prelungeste pe nervurile frunzelor de vie;

Pe nisip gandacii se joaca de-a regii.

Culcata. Alungita.

Tolanita.

Puful pielii ti-e auriu pe asa o vreme.

Inca nu ti s-au vindecat vanataile.

Imi plac bratele tale.

Slabe si solide, galbene, aproape coapte.

Pastreaza moliciunea unei inocente,

a unei tinereti proaspete.

Desi,

bratele tale, Iubito,

au inaltat lumea spre cer de fiecare data cand m-ai imbratisat.

Bratele tale, par arme interminabile,

trepte-n lumina,

instrumente magice de iubit.

Epopee

Draga X,

N-as vrea sa-ti spun adio, dar pleaca.
ia-ti gandurile bune, insomnia si ametelile

Ia-ti tigarile si tot ce ti-ai lasat pe noptiera.

nu e nevoie sa te apropii.

La fel de statica si transparenta,

De goala.

Nu trebuie sa fim impreuna sa ne luam ramas bun.

Nu stiu cum se face, cand se spune adio

Dar ia-ti periuta de dinti, cremele si fardurile de pe etajera,

In urma ta voi sterge eu praful.

Apatie

Mereu mi-a fost frica de spitale

De ideea unei multimi de alb.

Mare de alb, miros infect si mucegai.

Ce te insarcineaza cu durere, c-o maladie

Al carei leac e comprimat in atomi de amaraciune.

Caci te incorseteaza, te epuizeaza.

Si nu prin prezenta mortii ci a durerii.

Ca-n acel sfarsit de saptamana la mare,

cand in loc sa ma bucur de tine, am stat la pat

impiedicat de-o migrena.

Tu te bronzai.

Iti pusesei pielea laptoasa la soare.

Ti se cojise nasul si radeai zgomotos de toti ceilalti.

Puteam sa mor atunci. Nu-mi era frica.

“Lucrurile sunt importante nu pentru ca exista ci pentru ca te gandesti la ele.”

Sfarsit terestru

Mic dejun.

Paine prajita, gem si flori de mar;

Petalele albastre de pe ceramica aburinda,

faceau dus in cascadele privirii tale.

Pe “Aerul” lui Bach,

mi-ai soptit “ Iubitule, am trait ca-ntr-o expozitie de Grigorescu,

“Fata cu margele rosii” si “ Dorobantul” impreuna in “Carul cu boi” spre imortalizare

Pe peretii mari ai Manastirii Agapia. “

Odihneste-te! Nu memorarea chipurilor,

ci poezia emotiilor noastre va dainui.

Ultimele zile de boala.

Florile de pe ceramica se reflecta ofilite in paloarea ochilor tai.

Vivaldi -Primavara.

Somnambul

Ce tu nu stii inca e ca,

Aidoma unui somnambul,

In fiece noapte iti parasesc fiinta,

minute-n sir;

Ma joc in marea neagra a portativelor tale;

Mii si mii de valuri negre.

Schiez frenetic in striatiile

unei amprente cuibarita pe manerul usii de la frigider.

Cazaturile nu-mi lasa vanatai, caci ma scufund

in puful pantofilor tai de casa;

Am trait peste tot.

In gramofon, in toate sticlele de parfum, cd-uri, lenjerii,

Carti, farduri, casti, bilete, inele.

Caci n-as sti cum sa fiu mai prezent in tine

Decat sufocandu-ti lumea.

Cand ai inceput sa ma obsedezi?

Cum?

Uita-ma-nu.