Observi cum se minuneaza norii? Ii vezi cum se intind lenesi pe cer? Se mai plimba cate unul. Care fugareste cate un porumbel, care mai injura cate un avion. Asta mare de deasupra noastra parca e o capsuna uriasa, din care se hraneste lacom vazduhul. Langa capsuna e unul de seamana cu o efemera de albastru, parca e o pelerine. Sa fie un erou ascuns sub propria-i armura? Sa fie ascuns pe-acolo Superman? Sau sa fi sfarsit intr-adevar asa cum a crezut intocmai creatorul sau? Nu conteaza, mi-e totuna la urma urmei. Mai bine sa mai aprind o tigara.
X: -Asta da viciu! Te imbolnaveste treptat si spre deosebire de altele, dependenta aici e demna. Sau am vrut sa zic ca se manifesta cu mai multa demnitate decat dependenta pe care altele o dau. Iar aberez.
Y: -Nu aberezi. Am inteles ce ai vrut sa spui. Doar ca sunt parca inghitita de acela. Nu ti se pare avid? Nu e ca si cum e o intindere strapunsa de dinti? Nu ti se pare ca ne seamana? Frumosi si trecatori.
Daca as putea sa imi aleg, in fata unui consiliu al absurdului, ce forma as vrea sa iau, as alege cu siguranta sa fiu tot om. As alege sa fiu nascuta din nou in pantecul mamei mele. Sa ma duc din nou la aceeasi gradinita unde m-am sarutat pentru prima data. Desi “norocosul” a inceput sa planga crezand ca vreau sa ii fur jucaria. Sa ascult aceeasi muzica, sa am aceeasi prieteni. Sa am acelasi par moale pe care nu il pot aranja asa cum vreau. Sa te cunosc din nou, sa fiu cu tine inca o data si o mie de ori dupa. Tu ce ti-ai dori?
X: -Cel mai probabil nimic. Toata lumea sa fie un mare parc in care sa ma pot plimba cu tine, tinandu-te de mana si sa umplem peretii garsonierei noastre de fotogafii. Sa fie iasomia floarea nationala, sa fie in loc de atatea printuri, salcami si drumul nostru sa fie plin de nisip verde. Sa fie totul diafan cand sunt cu tine, nu doar efemer. Nimic mai mult.
X: -Asta da viciu! Te imbolnaveste treptat si spre deosebire de altele, dependenta aici e demna. Sau am vrut sa zic ca se manifesta cu mai multa demnitate decat dependenta pe care altele o dau. Iar aberez.
Y: -Nu aberezi. Am inteles ce ai vrut sa spui. Doar ca sunt parca inghitita de acela. Nu ti se pare avid? Nu e ca si cum e o intindere strapunsa de dinti? Nu ti se pare ca ne seamana? Frumosi si trecatori.
Daca as putea sa imi aleg, in fata unui consiliu al absurdului, ce forma as vrea sa iau, as alege cu siguranta sa fiu tot om. As alege sa fiu nascuta din nou in pantecul mamei mele. Sa ma duc din nou la aceeasi gradinita unde m-am sarutat pentru prima data. Desi “norocosul” a inceput sa planga crezand ca vreau sa ii fur jucaria. Sa ascult aceeasi muzica, sa am aceeasi prieteni. Sa am acelasi par moale pe care nu il pot aranja asa cum vreau. Sa te cunosc din nou, sa fiu cu tine inca o data si o mie de ori dupa. Tu ce ti-ai dori?
X: -Cel mai probabil nimic. Toata lumea sa fie un mare parc in care sa ma pot plimba cu tine, tinandu-te de mana si sa umplem peretii garsonierei noastre de fotogafii. Sa fie iasomia floarea nationala, sa fie in loc de atatea printuri, salcami si drumul nostru sa fie plin de nisip verde. Sa fie totul diafan cand sunt cu tine, nu doar efemer. Nimic mai mult.
