Amantii, la asfintit

Muream si iti ceream sa ma privesti.

Iti coborai  cu foame,

urechea aproape de glezna mea stanga.

Sangele-mi vuia intr-o ultima plimbare

iar numele tau inca zbura-n ecouri

in cerul din mine.

Muream.

Si ma simteam ca o paine calda

ce-si rupea coastele incatusate

sa poti patrunde-n mine,

murdar de soare pe maini.

Muream

si iti ceream sa ma privesti.

Din prea multa iubire III

Ti-as cere sa ma iubesti distrugator

pana cand nu vei lasa din mine

decat o taietura de ziar

cu inscrisuri stralucitoare

Ti-as cere sa ma iubesti pana la nimicire

ca o mana care plange

dupa un peisaj nocturn,

o carte postala cu un barbat singur

cu spatele la dumnezeu;

o dragoste arzatoare

pana dincolo de linia orizontului

unde soarele naste implozii

de atata plictiseala.

Autoportret in si bemol

Cand am inceput sa  ne iubim
nu se inventase cuvantul despartire.
Umbla liber in lume cuvantul separare,
un fel de ingrosare a granitelor
cu carioca pe o harta uzata.
Dumnezeii lumii nascoceau considerente geopolitice
pentru a ne stramuta
intr-un loc fara spatiu si fara timp
departe de pamanteni.
Nu se inventase cuvantul despartire
dar l-a nascut, din greseala,
o mana care plangea
dupa incheietura pe care o pierduse.