Despre lumina

Soarele asta arzator de toamna,

atat de apos,

ti se ascunde printre gene si ganduri

ca-ntre faldurile unui ocean caprui.

Younes,

lumina grizonata,

de azi te voi numi Galben!

Blazati, ochii si-au dat demisia.

Mi-au parasit orbitele si acum

se rostogolesc pe strada

ludici, sub talpile trecatorilor.

Nu ai nevoie de ochi pentru a simti  forta luminii celei dintai,

caldura, amorul,

insasi existenta.

Nu-i asa Galben?

Younes?

La ora ultimului ceai

La ora ultimului ceai negru

lumea-si inchidea ochii,

incetul cu incetul.

Ca sedata.

Iar tu, Younes,

barbatul meu lebada

iti intindeai aripile peste trupul meu

slab si nemancat de un secol.

In timp ce-ti adormeam urechea,

gatul tau ma strangea tare.

Atat de tare incat umerii tai de minotaur

se confrundau cu mlastini

sub setea ghearelor mele.

La ora ultimului ceai negru,

lumea-si astepta sfarsitul

iar noi, Younes,

complet metamorfozati

ne minunam de stralucirea

perlelor de sperma de pe pantecul tau.

In noaptea cand tresareai

La picioarele timpului 

stau lenese si adormite,

gandurile tale.

Acluofobul meu,

ti-am sarutat simtirile

si pieptul mi se despicase

de-atat imens.

Younes,

trupul meu geaman,

vanataile ce rasar marete

pe toata intinderea umerilor tai de minotaur,

poarta numele durerilor mele.

Pe albul calcaros al pielii tale

orice schimonosire de-a mea-si

gaseste refugiu.

Ca-ntr-o oglinda.

Younes,

trupul meu geaman,

de pofta gurii tale mi-as tine respiratia,

pret de un vis.

Ti-as bate-n cuie gandurile

pe trupul meu batran.

Oglinda mea.
Trupul meu geaman.

Unde vei fi, scrie-mi

Younes,

 Marte,

pentru noi fiinte aspatiale,

se afla la o secunda distanta de coatele noastre

cand ne intindem goi pe timp

cantand ode pacatosilor.

Omenescul

e doar un detaliu ce apare

atunci cand nastem din genitalele noastre unite,

lumina.

Younes,

timpul,

pentru noi fiinte atemporale

este o blasfemie sociala in care ne-am ars

de vii, viciile.

Acolo unde vei fi, scrie-mi.

Younes,

omul meu albastru.

Nedemnii de iubire

Intre noi doi, Younes,

se asterne un intreg univers de amanti.

Sexuali pana in maduva oaselor.

Concupiscenti.

Insetati de ceruri inalte si de coincidente.

Ahtiati de vorbe si ganduri caprui,

sincere si plangacioase.

Ce se asterne intre noi, Younes,

universul nedemnilor de iubire,

dispare-n clipa-n care

ne sarutam pliurile din spatele genunchilor

si cu mainile impreunate trasam

liniile corpurilor

ce ne amagesc ochii.

Ce se asterne intre noi,

omul meu albastru,

este o oda inchinata pierderii,

nefericirii.