Atestat de nebunie

Da, am voce si am sa-mi tip in aer alb, vietile.
Toate trei, noua, sau o suta cate mi s-or permite.
Focul arde, curata si spala, binecuvanteaza si sterilizeaza
asternuturile in care ti-ai uitat pasiunile, miscarile, lichidele
picioarele incarligate, degetele experte-n manuirea cerii de epilat,
sexul nocturn, ametic, letargic, insomniac, ratacit,
profesionist, oligofren, naiv, frigid, fierbinte,
rosu si uscat.
 

Da, am voce,
si poate nu o fi vreo simfonie dulce-amaruie, nici vreo secunda din Jaroussky,
aparte de miile de rasunete din crestetul meu,
limitate-n existenta de ochiul triunghiular ce mi-l pictez pe frunte,
lunea si martea,
am o voce rece, mai rece decat un cadavru pe masa de operatie.
 

Am voce, am voce, am voce,
si-al ei rasunet iti va duce la pieire existenta.