Tie

Tie,

Younes,

ti-am pus cuvintele la picioare. Si toate fantasmele mele, au devenit ale tale.

Intr-un soi de contract tacit, fiecare por al meu,

a devenit traseul haituirii tale.

Fantezia mea,

alter ego-ul meu.

Tie,

ti-am dat lumina in fructe si intuneric in fumuri de tigara.

Nevoia de a fi cu altii, a pierit, asa cum pier visele frumoase;

fara urma, fara miros, fara speranta.

Tie,

Ti-am dat cuvintele in brate, si-am perforat lumina

sa-ti faci casa-n marea mea.

 Iar plansul ei imita zgomotul talpilor tale goale sub ploaie. 

Tie.

Iunie

Ciresarul poarta Bucurestiul pe aripi galbene.

Soarele-si cerne razele prin prelate,

ramuri , frunze si umbrele.

Cerul ca de plastilina,

albastru curat, neintinat, se joaca de-a sufleorul.

Se apropie tiptil de urechile trecatorilor,

pe treptele vantului,

si-arunca numele tau in zari.

Younes.

Younes.

De-as pune un apostrof inimii tale,

pentru fiece timp scurs de cand ai parasit tandemul,

ti-as ingradi cordul de slove ascutite.

Ti-as spune ca-mi lipsesti. Sau ca  mi-as dori sa fiu satul de tine.

Plin.

Azi,

rezistenta la tine imi pare zadarnica.

Ce ramane din tine

Ce ramane din tine, prin mainile olarului,

sunt firimituri de vis. 

Pene, cercuri pe ape si ploi pe-asfaltul Bucurestiului.

Ce ramane din tine, 

e un ocean de fluide  pe-un corp strain.

O impresie de arome-

amagitoare.

 Bantui fanteziile ascetilor, singuraticilor, maniaco-depresivilor.

Ce ramane din tine, acum ca prezenta ta nu mai e,

se pierde-n cateva cuvinte netalentate pe o coala alba.

Adictie

Pe buzele mele, se dau batalii seculare.

Se stiu dorintele pe de rost. Si fiecare striatie,

e o ambuscada-n care limba ta, cade-n capcana.

Stransoarea celor patru buzele, amortite-ntr-un exercitiu fizic,

lesina sub ropotul respiratiei tale.

Ti-as pune degetul pe buzele sa te opresc.

Sa-ti inabus vocea lenesa.

Si sa ne oprim privirile in timpul nostru.

Acel timp in care gandurile, energiile si vibratiile noastre,

Se cauta reciproc.

Pe buzele mele, musteste adictia.

Metamorfoza dansanta

De atat de singur m-am topit.

Si-n loc de aripi, mi-au crescut spre nori, 3 ancore.

Verzi, senine;

Alergau manioase cuvintele de frica ruginii

 si-a luminii.

Hai sa fim!

Sa ma iei pe brate atat de singur

si lichid.

Sa-mi asez marginile pe torsul tau,

Si ca-ntr-un tango sa vibram.

Pe raze de luna, pe aer de vara, pe Piazzola si-al sau Libertango.

De prea mult singur m-am topit.

Si-n loc de aripi, cele 3 ancore, au forat pamantul,

Pana-n miez.

Suspin

Ultima oara cand ne-am vazut,
aveai unghiile recent taiate si pielea-ti miroase a ploaie si-a tutun.
Buzunarul camasii tale, era doldora de cuvinte grele.
Mai ramai pentru o seara.



Sa ne cante ploaia balade.
Candva, mi-ai spus ca-ti place linistea. Ca singura muzica placuta urechilor tale,
ar fi sunetul pieilor noastre izbindu-se. Scartaind, clipocind.
Mai ramai pentru o seara.

Tu

Tu.

Tu nu-mi vorbesti. Nu-mi spui iubiri, basme sau fericiri.

Tu nu-mi vorbesti.

Nu-mi spui nimic.

Dar tacerile tale,

sunt ambrozie si otrava pentru mine.

Younes,

teama ce-mi apare-n gat, cand ma las purtat de mine,

in toate poemele noastre, tacute, romantice, anodine,

face ca plinul ce-l simt
cand iti pronunt numele,

sa-ti ierte absenta.

Vei muri in ziua-n care-ti voi uita numele.

Transcendenta

Am fost mort.
Si-am vazut ingeri pangariti de furnici.
furnici pe aripi, pe puf, furnici pe pori, in pori, sub pori.
furnici sub piele.

Am fost mort si-am vazut lumea-ntreaga ca un vitraliu;
Un ochi maret ridicandu-se deasupra cerului.
Am fost mort si izgonit pentru gandurile mele.
Am fost osandit sa bantui.
fiecare strada, trotuar, sala de cinema, terasa, parc, magazin, scara, lift, scaun,
pe care le-am impartit cu tine.

Mi se aratau in minte,
ca bucati de film analog carora le faceam umbra.
Am bantuit fiecare gand sau amintire cu tine.

Imaterial, ti-am respirat parfumul de o mie de ori,
plonjand in cutele pielii tale.
Am fost mort si m-am intors in tine.

Cinci

Younes,

epopeea mea draga.

Cu ce te incalzesti cand nu sunt langa tine?

Cine-ti susura povesti in urechi, cand soarele-ti alinta,

Fiecare por, cicatrice, fir de par si fiecare deget?

E  douaprezece noaptea.

Zile si nori,

luni inghitite de ploi in amurg.

Nopti ca niste bauturi energizante.

Imi numar ratacirile pe degetele mainii drepte,

cinci.

Mana cu care te-am atins ultima oara.