Chemare

Pe valurile marii noastre plutesc glasuri de sirene,
Corabiile de sticla mesteca hulpav,
visele celor innecati.
Un albastru curat, nemaivazut, nedefinit
Te cheama acasa;
Acasa.
Fiecare vers ce apare pe cer,
In miezul furtunilor,
nu este nimic altceva decat tipatul unui crap,
A unui cal de mare, stea sau scoica,
Fiecare vers nu este decat un tipat dulce si tandru.
O chemare acasa.
Vino!

Iluminare

Pentru mine , Iubito,

Luna nu e decat un ochi uscat.

Un glob ocular sarat, sec, ce se scalda-n vid.

Lumina, prima mea Lumina,

iluminarea mea,

baie de galben si foc,

vine din miscarea parului Tau.

Despre ne-tine

Cred ca mi-ar fi fost dor de tine si daca nu te-as fi intalnit,

daca nenasterea ta n-ar fi decat o ciclica coincidenta

de care sa ma lovesc.

Si in care mi se-agita picioarele ca intr-un pas-de-quatre.

Iar Ceaikovski ar pune la un loc pe portativ

Tristetea mortii, norii, soarele,

pe mine si pe ne-tine;

Panza bionica

Daca n-as fi eu insumi,

Fiecare striatie a buzelor tale,

ar cunoaste desertaciunea firelor de nisip.

Si toate vietatile ti-ar bioniza privirea,

inundand-o;

Rauri de negru ti-ar fi plansul.

Albastra, ti-as face lumea interioara,

Corali si vulturi, lipiti ca-ntr-un colaj,

Se contopesc deasupra coroanei tale.

In fiece cadru cu tine, s-ar zvarcoli cobrele insetate,

Si rozul sanilor venusieni ar sti zbarcirea.

Daca n-as fi eu pictorul tau,

Fiecare cadru cu tine din imaginatia mea,

Ar fi ca o bucata de ziar, c-un zambet mototolit.

Opium

M-am gandit sa-ti spun,

Sau sa-ti arat

Cum sub cimentul pielii tale,

Se misca dureros de vizibil

hoarda-ti mintala de minciuni.

Ma gandeam sa te inspir.

Sa te inhalez rapid,

ca pe-o otrava.

Sa-mi stai ascunsa-n spatele ochilor

Intredeschisi.

Cine mai vrea opium?