joi, iunie 18, 2009
Insomnia
Insomnia mea,
Himera cu buze rosii de atemporalitate
contur neconturat de intuneric
inteles neinteles de abstract
Insomnia mea,
val de obscur,
loc de sentimente,
loc de memorii.
Insomnia mea.
Himera
Intunericul se lasa
Iti dispare zambetul
Incep sa-ti dispara aripile
Un strat de rugina-ti acopera pielea
Iar ochii..ochii iti picura aur
Rochia ti se transforma-n argint,
buchet de spini iti inghite genele,
de pacate-ti arde gura
Negru trandafir pe crestet se infasoara ca un sarpe de gheata.
Apari...Dispari
Devii...Devii inger?
Esti un vis,un dulce vis al vietii mele amare
Esti himera... himera de argint!
Iti dispare zambetul
Incep sa-ti dispara aripile
Un strat de rugina-ti acopera pielea
Iar ochii..ochii iti picura aur
Rochia ti se transforma-n argint,
buchet de spini iti inghite genele,
de pacate-ti arde gura
Negru trandafir pe crestet se infasoara ca un sarpe de gheata.
Apari...Dispari
Devii...Devii inger?
Esti un vis,un dulce vis al vietii mele amare
Esti himera... himera de argint!
sâmbătă, iunie 13, 2009
x, y
Observi cum se minuneaza norii? Ii vezi cum se intind lenesi pe cer? Se mai plimba cate unul. Care fugareste cate un porumbel, care mai injura cate un avion. Asta mare de deasupra noastra parca e o capsuna uriasa, din care se hraneste lacom vazduhul. Langa capsuna e unul de seamana cu o efemera de albastru, parca e o pelerine. Sa fie un erou ascuns sub propria-i armura? Sa fie ascuns pe-acolo Superman? Sau sa fi sfarsit intr-adevar asa cum a crezut intocmai creatorul sau? Nu conteaza, mi-e totuna la urma urmei. Mai bine sa mai aprind o tigara.
X: -Asta da viciu! Te imbolnaveste treptat si spre deosebire de altele, dependenta aici e demna. Sau am vrut sa zic ca se manifesta cu mai multa demnitate decat dependenta pe care altele o dau. Iar aberez.
Y: -Nu aberezi. Am inteles ce ai vrut sa spui. Doar ca sunt parca inghitita de acela. Nu ti se pare avid? Nu e ca si cum e o intindere strapunsa de dinti? Nu ti se pare ca ne seamana? Frumosi si trecatori.
Daca as putea sa imi aleg, in fata unui consiliu al absurdului, ce forma as vrea sa iau, as alege cu siguranta sa fiu tot om. As alege sa fiu nascuta din nou in pantecul mamei mele. Sa ma duc din nou la aceeasi gradinita unde m-am sarutat pentru prima data. Desi “norocosul” a inceput sa planga crezand ca vreau sa ii fur jucaria. Sa ascult aceeasi muzica, sa am aceeasi prieteni. Sa am acelasi par moale pe care nu il pot aranja asa cum vreau. Sa te cunosc din nou, sa fiu cu tine inca o data si o mie de ori dupa. Tu ce ti-ai dori?
X: -Cel mai probabil nimic. Toata lumea sa fie un mare parc in care sa ma pot plimba cu tine, tinandu-te de mana si sa umplem peretii garsonierei noastre de fotogafii. Sa fie iasomia floarea nationala, sa fie in loc de atatea printuri, salcami si drumul nostru sa fie plin de nisip verde. Sa fie totul diafan cand sunt cu tine, nu doar efemer. Nimic mai mult.
X: -Asta da viciu! Te imbolnaveste treptat si spre deosebire de altele, dependenta aici e demna. Sau am vrut sa zic ca se manifesta cu mai multa demnitate decat dependenta pe care altele o dau. Iar aberez.
Y: -Nu aberezi. Am inteles ce ai vrut sa spui. Doar ca sunt parca inghitita de acela. Nu ti se pare avid? Nu e ca si cum e o intindere strapunsa de dinti? Nu ti se pare ca ne seamana? Frumosi si trecatori.
Daca as putea sa imi aleg, in fata unui consiliu al absurdului, ce forma as vrea sa iau, as alege cu siguranta sa fiu tot om. As alege sa fiu nascuta din nou in pantecul mamei mele. Sa ma duc din nou la aceeasi gradinita unde m-am sarutat pentru prima data. Desi “norocosul” a inceput sa planga crezand ca vreau sa ii fur jucaria. Sa ascult aceeasi muzica, sa am aceeasi prieteni. Sa am acelasi par moale pe care nu il pot aranja asa cum vreau. Sa te cunosc din nou, sa fiu cu tine inca o data si o mie de ori dupa. Tu ce ti-ai dori?
X: -Cel mai probabil nimic. Toata lumea sa fie un mare parc in care sa ma pot plimba cu tine, tinandu-te de mana si sa umplem peretii garsonierei noastre de fotogafii. Sa fie iasomia floarea nationala, sa fie in loc de atatea printuri, salcami si drumul nostru sa fie plin de nisip verde. Sa fie totul diafan cand sunt cu tine, nu doar efemer. Nimic mai mult.
vineri, iunie 12, 2009
Introspectie
Frunzele se destramă sub al lunii albastru întuneric ca nişte mănuşi de rugby aruncate în namol. Hoţii de noapte înghesuie nesătuli stelele cerului în saci roşii de catifea. În oraş e linişte. Pe străzi nu e nimeni. Poate doar haitele de câini care-şi dispută alarmant teritoriile. Sub lumina palidă a unui felinar comunist, tinerii chicotesc în şoaptă. Încearcă să se sărute dar sunt distraşi de ţipătul strident al unei sirene de poliţie. Iar a fost prins cineva încercând să fure vise.
Tinerii se ţin timid de mâini. Naivă, fata zâmbeşte pofticios replicilor anodine ale celui de lângă ea. Îmi zic în sine “Aşa se nenorocesc vieţile. Se ascunde fiecare în spatele unui interes. Îmi mut privirea spre magazinul loto. În vitrina de sticlă verde, prăfuită şi plină de aracetul afişelor, tronează impetuos lumina unei firme luminoase: “Câştigătorul loto 6/49 de săptămâna aceasta este D.Constantin. Norocosul este aşteptat să îşi ridice premiul până pe data de 19 mai 2009. Oraşul a rămas fara aer. Liniştea sa, însclăvită de domnia peturilor aruncate pretutindeni, se arată la faţă după ce ultimul beţiv a părăsit “La Mitică” pentru a poposi nesilit printr-un sanţ. Până a doua zi dimineaţă, când, oarecum ciclic , îşi va relua ziua anterioară.
La câţiva metri depărtare, se aude vântul cum bântuie gangurile periculoase din jurul măreţelor acoperişe ale pierzaniei morale. Vântul şi liniştea se împreunează sub domnia mizeriei şi a bordelurilor. Mi-a devenit orasul dezolant. E trist şi urât ca mirosul insuportabil ce e peste tot în aer.
Florile se întorc dezamăgite în pământ, mugurii se retrag înspăimântaţi în crengile copacilor, tot universul îşi ia o pauză. O mică pauză de ţigară şi de o introspecţie.
Tinerii se ţin timid de mâini. Naivă, fata zâmbeşte pofticios replicilor anodine ale celui de lângă ea. Îmi zic în sine “Aşa se nenorocesc vieţile. Se ascunde fiecare în spatele unui interes. Îmi mut privirea spre magazinul loto. În vitrina de sticlă verde, prăfuită şi plină de aracetul afişelor, tronează impetuos lumina unei firme luminoase: “Câştigătorul loto 6/49 de săptămâna aceasta este D.Constantin. Norocosul este aşteptat să îşi ridice premiul până pe data de 19 mai 2009. Oraşul a rămas fara aer. Liniştea sa, însclăvită de domnia peturilor aruncate pretutindeni, se arată la faţă după ce ultimul beţiv a părăsit “La Mitică” pentru a poposi nesilit printr-un sanţ. Până a doua zi dimineaţă, când, oarecum ciclic , îşi va relua ziua anterioară.
La câţiva metri depărtare, se aude vântul cum bântuie gangurile periculoase din jurul măreţelor acoperişe ale pierzaniei morale. Vântul şi liniştea se împreunează sub domnia mizeriei şi a bordelurilor. Mi-a devenit orasul dezolant. E trist şi urât ca mirosul insuportabil ce e peste tot în aer.
Florile se întorc dezamăgite în pământ, mugurii se retrag înspăimântaţi în crengile copacilor, tot universul îşi ia o pauză. O mică pauză de ţigară şi de o introspecţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)