Din prea multa iubire IV

Noua ni se vor umple urechile pana la refuz

cu durerea pe care-o nastem

in fuga noastra de-a lungul

Caii Lactee

Ne vor astepta cu sete

in toate cinematografele

ce vor sa ne expuna

fragila tinere de mana

Dar noua,

ni se vor umple urechile de durere pana la refuz

si in fata noastra se topesc fluturii

de-o amara invidie.

Epitaful lui Ovidiu

Continui sa pierd in fata iubirii
si-mi spun ca toti ceilalti se mint
cu atatea sentimente, atatea poze cu ei
tinandu-se de mana,
in zecile de vacante.
Eu nu am nimic altceva
decat un blog
si un gand cu mine culcat
tinand o icoana cu maica domnului in mana
lipita cu o banda adeziva pe care scrie
crime scene: do not cross.

Eu pierd in fata iubirii.

Amantii, la asfintit

Muream si iti ceream sa ma privesti.

Iti coborai  cu foame,

urechea aproape de glezna mea stanga.

Sangele-mi vuia intr-o ultima plimbare

iar numele tau inca zbura-n ecouri

in cerul din mine.

Muream.

Si ma simteam ca o paine calda

ce-si rupea coastele incatusate

sa poti patrunde-n mine,

murdar de soare pe maini.

Muream

si iti ceream sa ma privesti.

Din prea multa iubire III

Ti-as cere sa ma iubesti distrugator

pana cand nu vei lasa din mine

decat o taietura de ziar

cu inscrisuri stralucitoare

Ti-as cere sa ma iubesti pana la nimicire

ca o mana care plange

dupa un peisaj nocturn,

o carte postala cu un barbat singur

cu spatele la dumnezeu;

o dragoste arzatoare

pana dincolo de linia orizontului

unde soarele naste implozii

de atata plictiseala.

Autoportret in si bemol

Cand am inceput sa  ne iubim
nu se inventase cuvantul despartire.
Umbla liber in lume cuvantul separare,
un fel de ingrosare a granitelor
cu carioca pe o harta uzata.
Dumnezeii lumii nascoceau considerente geopolitice
pentru a ne stramuta
intr-un loc fara spatiu si fara timp
departe de pamanteni.
Nu se inventase cuvantul despartire
dar l-a nascut, din greseala,
o mana care plangea
dupa incheietura pe care o pierduse.