Ma numea Splendoare

Sau poate ca dumnezeu chiar greseste 
si ne da sa traim soarta altcuiva.
Il poti vedea cum se impiedica 
la nasterea noastra de poarta raiului
si incurca destinele 
poate ca de asta
 noi am trait cu cate un os in gat 
rupt dintr-un tors 
pe care l-am adorat 
si s-a pierdut in pamant 
prea devreme.

Olog

Pe cand inca nu eram

cu siguranta nici tu nu erai

si te-ai nascut

in momentul in care

eu am deschis ochii

pentru prima data

si mi-am dat seama

ca din mine

lipseste

mai mult de jumatate

-un orb

in cautarea luminii divine.

Reintoarcerea lui Younes

Rogu-te,

scoate-ma din mine,

scoate-ma din mine

cu forta

cum ai scoate un dinte bolnav

cu forta

c-un cleste-n mana

si-un pumn viguros

scoate-ma din mine

si-arunca-ma

intr-un scurt metraj

in loop

in care apari si tu

si stai

macar de data asta

mai mult de o secunda.

Berlin

Trebuie sa ma apar de tine

de acele picioare viguroase, atat de puternice

cu care pasesti ca primul omul pe luna

in mijlocul plamanilor mei

aplecandu-te spre miezul respiratiei mele.

Acolo jos, nu e aer decat pentru o respiratie

cat o clipita

in care iti rostesti numele

si apoi dispari

mai departe prin mine

ratacind prin aorte

un hanibal fara sabie

cautand sa cucereasca umbrele

mortilor ce nu i-au platit tributele.

Imi spun ca trebuie sa ma apar de tine

si apoi tac

inghitind, cu sete,

picurii ce-ti strabat, haotic,

fruntea.

Scrisoare catre un necunoscut

Intr-o zi ca asta, exact ca asta, te vei intoarce.

Stiu asta.

Am stiut ca vei pleca, stiu, deci, si ca te vei intoarce.

Te voi astepta, ca si alta data,

sprijinind cu umarul, lemnul sifonierului.

Mi se vor bucura degetele mainilor,

cerate, mult prea putine pentru a te atinge.

Imi vei spune ca a fost doar un impuls,

ca nu ai crezut nici pentru o secunda

toate acele cuvinte aruncate-n graba.

Te voi astepta, ca si alta data,

sprijinind cu umarul, lemnul sifonierului.

Mi se vor bucura degetele mainilor,

si sub puterea lor te vei frange in bucati.

Voi organiza un praznic mare, fastuos, ca o nunta.

Imi voi invita prietenii, bunicile, verii,

si toate fostele dezamagiri.

Se vor infrupta din tine toti dintii sparti si burtile hulpave

gandindu-se

ca ai o carne perfecta pentru un vin alb.

Tu. Orasul.

In tine e un oras perfect pentru a muri.

Toate vocile pamantului vorbesc in acelasi timp;

afaceri, nunti, aniversari, drame;

una peste alta, suprapunandu-se, taindu-se;

atat de metalice.

In tine e o liniste perfecta

un fel de tacere cu gust de cianura

o pace ce doarme intr-un ochi de culoarea marii.

In tine e un oras perfect pentru a muri

asa cum trebuie sa mori

singur si senin.